marți, 11 ianuarie 2011

Cu dedicație (nu vă temeți - pentru mine!)

Dar tot ce era mai rău de-abia avea să urmeze. Fiindcă, odată ce boala cititului a pus stăpînire pe un organism, îl slăbește în așa hal încît îl preface într-o pradă ușoară pentru cealaltă năpastă, care-și are sălașul în călimară și se coace în pană. Nenorocitul se apucă să scrie.
Virginia Woolf - Orlando

4 comentarii:

Monica spunea...

Nenorocitule!

Rares spunea...

Fir-ar să fie.

lolablau spunea...

jumate din 'orlando' e cu 'citate' atat de ascutite incat sa citezi din 'orlando' e aproape pleonastic... dar virginia avea atat de multa dreptate...:) una din cartile mele preferate si destul de subestimata de cei care citesc si se lauda pe bloage cu kilometri intregi de carti citite( nu e cazul aci).
mie mi-a mai placut de vw( nu ma refer la volkswagen) ca facea misto si de scriitorii diferitelor epoci prin care trece orlando. si facea misto de barbati si de femei deopotriva, atat de fin si de inteligent incat ma intreb de ce o femeie viteaza ca ea s-a sinucis...probabil ca era mult mai fragila decat ne lasau cartile ei sa banuim:(

Cristian SÎRB spunea...

Un răspuns la îndemână (și facil) ar fi că își dădea prea acut seama de goliciunea tuturor. Nu poți trăi foarte împăcat când vezi cu atâta claritate!

Mă bucur că eu nu fac parte din blogosfecla aceea care nu mai (vrea să) știe de VW.