Underworld - Born Slippy NUXX (piesă scoasă în 1996, pe Second Toughest in the Infants - dar lansată cu adevărat odată cu filmul Trainspotting) este imnul techno prin excelență! Un curat anthem, cum bine cuvântează limba engleză. Arpegiul melodramatic din intro, contrapunctat de-un beat ca o ploaie de bombe și de recitativul semimelodicizat al lui Hyde din Worcester chiar fac ravagii în mine și astăzi, inducând atmosfera aia - neagră-senină, jemenfoutistă - specifică acestei trupe deja clasice (și anilor '90): un final dramatic și-un nou început ferice.
Normal că mie îmi aduce tinerețe pe limbă și-n vene. Anii mei fragezi, numărați în infinite clipe muzicale de acest gen. Aici - Loveparade 2008 - veți avea șansa să ascultați (să vedeți) live Cowgirl (Everythin', Everythin'...) siameză cu Rez - un ethno-synth-acidpop de zile grandioase! Și să-l urmăriți pe solist în verva lui intactă de peste două decenii (adooor cum spasmo-plasmodiază alipit de ritm). Și o să vă mai spun doar că e născut pe 10 mai 1957 (eu - 1975, până și transele noastre se aseamănă, felul cum ne pierdem în același ritm).
Problemă: 1. a se calcula ce vârstă are (că mie nu-mi iese un rezultat v e r o s i m i l) 2. câți români cu patima lui pentru electro cunoașteți - să fie de aceeași vârstă (Hyde se mișcă mai mult și mai bine decât puțoii snobi, care fac și ei doar act de prezență și paradă de outfit la electro parties în Ro)? Dumnezeule, ce-n urmă suntem în Ro! Și ce bătrâni și-ncuiați! Cât am pierdut din ceea ce Europa de vest a trăit din plin!
Normal că mie îmi aduce tinerețe pe limbă și-n vene. Anii mei fragezi, numărați în infinite clipe muzicale de acest gen. Aici - Loveparade 2008 - veți avea șansa să ascultați (să vedeți) live Cowgirl (Everythin', Everythin'...) siameză cu Rez - un ethno-synth-acidpop de zile grandioase! Și să-l urmăriți pe solist în verva lui intactă de peste două decenii (adooor cum spasmo-plasmodiază alipit de ritm). Și o să vă mai spun doar că e născut pe 10 mai 1957 (eu - 1975, până și transele noastre se aseamănă, felul cum ne pierdem în același ritm).
Problemă: 1. a se calcula ce vârstă are (că mie nu-mi iese un rezultat v e r o s i m i l) 2. câți români cu patima lui pentru electro cunoașteți - să fie de aceeași vârstă (Hyde se mișcă mai mult și mai bine decât puțoii snobi, care fac și ei doar act de prezență și paradă de outfit la electro parties în Ro)? Dumnezeule, ce-n urmă suntem în Ro! Și ce bătrâni și-ncuiați! Cât am pierdut din ceea ce Europa de vest a trăit din plin!
Drive boy dog boy
Dirty numb angel boy
In the doorway boy
She was a lipstick boy
She was a beautiful boy
And tears boy
***
Dirty numb angel boy
In the doorway boy
She was a lipstick boy
She was a beautiful boy
And tears boy
***
6 comentarii:
40 de minute de plăcere. Eu de obicei îmi fac de lucru pe la calculator în timp ce ascult ceva pe youtube, dar o asemenea prestație uimitoare cerea atenție totală. Și mie mi s-a părut incredibil cum poate să se miște (zvâcnirile trupului, unduirile sălbatice ale unuia de 35, nu de 53!), cum cucerește scena și inimile iubitorilor de vibrații nezaharisite. Are ritmul zdravăn infiltrat în sânge, și am văzut că nu-i trebuie nimic în afară de sunete amețitoare ca să îl reactiveze oricând, eventual o sticlă de apă ca să fie în formă, apropo de stimulentele folosite de unii.
Nu mă pricep să descriu prea bine, și e un gen care chiar poartă numele cu succes, dar cred că putea să te aducă într-o stare de transă această muzică, dacă ai fi fost acolo, și nu în fața unui laptop cu o sonorizare execrabilă, dar eu sunt mai neieșită pe la partyuri sau concerte. Min 10, 23, 27, 32, nu mai știu de ce mi s-au părut deosebite, le-am notat. De fapt, e un demers sortit eșecului să pui în cuvinte inexprimabilul.
Poate ar trebui să comenteze la articolele cu tagul ”techno” persoane care se pricep mai bine, recunosc spășită, dar eu mă gândesc că dacă poți să lărgești orizonturile unei ascultătoare de pop și alte sunete dulcege, cârcotașă peste măsură pe deasupra, ar trebui să fii mai satisfăcut; prietenii tăi connaisseuri nu cred că au nevoie de recomandări. Și poate urechile mele ”virgine” apreciază mai mult comoara aceasta care leagănă cilii, până-n hardcore-ul simțului auditiv . Și ale altora, dar ei nu au ”indecența” să vorbească despre tărâmuri necunoscute.
Cu riscul de a zgândări un subiect încheiat, dar promit că este ultima observație pe care o fac pe această temă, pot spune că nu aș putea încă digera ceva atât de crud precum sound-ul acela care mi-a stârnit o iritare tâmpă și demnă de o cauză mai bună. Nu treci de la crocant la biftec tartar fără a resimți o oarecare aversiune.
Outfit Parade - bună obervație! Pe Karl Hyde ținuta glitter-sport l-a pus în valoare, nu a mascat goliciunea artistică.
„inimile iubitorilor de vibrații nezaharisite” = ADEVĂRAT! Foarte bine punctat, Corina. Mai bine chiar decît micul meu text.
Să fiu AȘA la 53 de ani!
Capacitatea „Underworld” de-a face extaz la concerte „se dă jos” și de pe ecran. Ce-o putea fi, însă, acolo nu ne putem decât imagina? Poate ar trebui să mergem la unul - toți ăștia, care ne adunăm la masa_pustie.
La București, vin destul de des. Dar, pentru mine, Bucureștiul nu e în România. Nu pentru că l-aș urî, ci pentru că, dpdv al distanței și-al duratei (de neparcurs cu trenurile patriei), e aproape inaccesibil.
Underworld la Loveparade 2008: fascinant.
De remarcat filmarile si montajul! Un moment de virf al curentului techno.
L-am inclus in arhiva personla de best of.
Multumesc.
Plecăciune, anonimule. :) Mă emoționează acest concert (și piesele lor „clasice”) la sînge!
Mai Sarbule, cata bloogu' !!!
Felicitari :)
Bogdan Buzincu
Dau un uischi pentru că ai intrat p-acilea și ai apreciat măcar „câta” blogul. :) Să mai vii.
Trimiteți un comentariu