sâmbătă, 18 septembrie 2010

Curiozitate

Cum ați numi un oraș minunat în care mai toți oamenii se îmbracă în poliester marca adidas?

24 de comentarii:

Cristian SÎRB spunea...

Bănuiesc că nu numele adevărat al orașului te interesează a fi ghicit, ci caracterizarea (sau caricaturizarea lui). Așa că îmi amintesc de un banc cu treningul nou și nunta, dar nu-l spun, că se supără olteanca noastră preferată.

Aș numi, deci, orașul: românesc(?). Atâtea treninguri pe metru pătrat de asfalt crăpat nu vezi nicăieri altundeva în partea asta de Ioropa.

FILEA spunea...

Made in China

Cristian SÎRB spunea...

Haha, asta e genială: cumpărați produsul „România”! Un produs Made in China. Sau: Romania, The Chinese Garden.

Carmen-Corina Gugu spunea...

”Craiova: The Peasantish Garden.”

Cum să mă supăr? Bancurile cu olteni proști și fuduli, my favourite. :)

Soru-mea e înnebunită după poliesteruri branduite, pun pariu că iar vine cu un geamantan, cât să înnoiască toată strada, să fim o dumbravă minunată de materiale și gânduri sintetice.

Cristian SÎRB spunea...

Oh, polyesterday! (mi-a adus aminte de GusGus - to be seen on youtube)

Hiacint spunea...

Mă gîndesc că ăsta o fi noul costum, noul taior, noua haină de duminică. Poate o fi semn că oamenii se simt bine cu ei înşişi, sunt comozi...nu ca la mine în oraş, unde toate frumoasele universităţii vin din cartiere metalurgice cu hainele impecabil asortate (and I wonder how they do it).

Carmen-Corina Gugu spunea...

Și eu mă întreb cum reușesc. Luam dimineața trenul de 7 spre București și mă întâlneam cu o liceană ce cobora la Craiova, venită din Târgu-Jiu, cunoștință să-i zicem. Ea ferchezuită până în vârful genelor false, eu abia avusesem timp să îmi culeg urdorile de pe la ochi. Ea țop-țop cu toculețul, eu tropa-tropa cu bocancii, sau ce reușeam să găsesc, că nici nu vedeam bine la ora aia. Odată m-am gândit să-mi iau fustă, dar mi-am dat seama pe la jumătatea drumului că eram încălțată cu adidași. Uber-chic! :))

Cristian SÎRB spunea...

Am spus-o întotdeauna: liceenele se știu cel mai bine îmbrăca! Au un talent uluitor în a inventa, a asorta, a asocia, a cuteza.

Apoi, nu știu cum se face că uită. Totul devine tern, cuminte, office sau, din contră, strident antiaging. Credința asta că la facultate trebuie să te îmbraci fistichiu-profi-taioristic. Speranța mea stă la studentele de la arte. Ador zdrențele lor de firmă.

Așa că, nu fiți nedrepte.

Hiacint spunea...

Păi mai vorbeam cu Anca în alte comentarii că pantofii înalţi nu fac drum bun cu asfaltul românesc. E un pic ridicol să ieşi impecabil aranjat din cartierele astea cariate de neputinţă, nevoinţă şi nepăsare. Dar e şi curajos şi individualist. Aşa că trăiască! Şi ferchezuiţii cu sacou, şi cei în zdrenţe scumpe, şi adidas-ul, pe alocuri :) E loc.

Carmen-Corina Gugu spunea...

Amnezica aia nu era genul tău, crede-mă ;).

Și nu cred că e un deziderat să porți ”zdrențe”, ci să nu fi în contratimp cu vârsta pe care o ai, personalitatea, inocența, sau dimpotrivă, pierderea ei, pe care încerci zadarnic să o camuflezi vestimentar.

Falsitatea (chiar și cea exterioară) e îndreptățită atunci când interiorul gol țipă după orice fel de umplutură.

Cutezătoarea eram în liceu, talentată nu prea, iar nedreaptă am fost dintotdeauna.

Singurul lucru pe care aș putea să îl fac pentru a intra în ”clubul” tău select este Istoria Artei, că tot mi-a plăcut materia și profesorul.

Cristian SÎRB spunea...

Clubul meu select are zdrențele de firmă ca ținută obligatorie, desigur.:) Foarte...select. Studentele de la Arte mai păstrează zone întinse pe care le poartă înveșmântate trashy, în sensul jeans-ilor kaki, largi, dar strânși pe fund, o eșarfă „de culoare”, un tricou army, nu neapărat verde, poate fi petrol sau roz. Păr în franjuri, sau moațe, breton (asimetric sau nu).

Ascultați Polyesterday, dară!

Hiacint spunea...

Păi am ascultat! Dar parcă nu îţi plăceau ceainic-loverii cu tenişi şi geantă pînă la genunchi, breton pe ochi etc. Sau asta e alta categorie?

Carmen-Corina Gugu spunea...

Da, și eu. Sună bine. LSD-lik.
Haha, dar știu că ai gusturi precise la haine, mai rămâne ca purtătoarea lor să nu facă ceva care să o izgonească într-o categorie indezirabilă.

Cristian SÎRB spunea...

Stilul poate fi numit si grunge, pentru o mai mare... specificitate. Bretoanele îmi plac de când mă cunosc. De gențile alea care freacă gleznele mă amuz. Tenișii îi invidiez, că eu nu pot purta. Am o reținere. Eșarfa frenchy și cizmele pariziene pe timp de vară nu le pot pricepe, mi se pare a fi unul din chinurile (multe ale) modei, căreia i se supun toți cretineii.

Moda mea este cea lipsită de vârstă. Linii pe care le găseai în anii 30, dar și-n 60. Nu agreez NIMIC din odioșii 80! Ador tricoul tras neglijent peste bluza strâmtă, cu mîneci lounge (lungi). Nu-mi place nimic cu talie înaltă. Nu-mi plac pantofii cu bot acuțit, îmi plac cei baroci, care-s amu la modă iară.

Etc

Carmen-Corina Gugu spunea...

Aha. Păi... da, să știm.

als spunea...

eu n-am purtat niciodata adidasi, pur & simplu nu-i suport. sau crocsii = oroarea suprema!!
tot la capitolul 'asa nu': costumul FARA cravata sau papion, doar cu camasa deskeiata la git.
sacoul, in skimb, poate fi purtat asa - dar si mai bine cu un tricou pe dedesubt.
am purtat insa blugi cu smoking (tuxedo) & in picioare conversi 'asortati'! nu m-am facut de ris - s-a considerat k e 'cva original' ;)

ah, si ador slapii!
i-am purtat o data si la costum :P

Cristian SÎRB spunea...

Șlapi la costum? :)) Ce „scandalos”! Eu nu suport, deși-s un casualist înrăit, să văd politicienii francezi mereu fără cravată, ca niște comisari sovietici ceva mai chic. Sau pe musulmani idem.

Să mai fii și neras, dar nu că ți-ai fi tuns barba, ci neras neglijent, zici că mergi la nuntă la căminul cultural din Tăgădău.

anca giura spunea...

Aaa, m-am prins, vorbim de stil vestimentar..:) Cred că este dificil pentru mulţi să îşi găsească nu UN stil, ci stilul personal. E o chestie filozofică aproape. :) Eu chiar mă gândesc ce pun pe mine, pentru că îmi place să mă văd în oglindă în acord cu mine însămi, exterior asortat la interior.

În sintetice, îmi simt corpul sufocat şi gregar, nu le simpatizez nici tactil, nici altfel.

Adolescentele nu au chiar stil, cât sex-appeal şi carne tare, mai opinez. Unele, da, îl au şi îl păstrează, în favoarea lor, adaptat la etapizarea maturizării corpului. Mie la 16 ani îmi stătea bine( de tot) cu cozi ruseşti, împletite. La 30+ mă sfătuieşti să perpetuez stilul? :)Sigur n-aş face-o...

als spunea...

aia-s socialisti.
iar allalt e ahmadinejad ;)

ps imbracat in stilul meu (= casual with a difference), va astept aici:

http://www.isuciu.ro/?p=3222#comment-3184

Cristian SÎRB spunea...

Chiar la Ahmadi... cutare mă gândisem, președintele marionetă (cum naiba o fi să te lași sforărit de un „lider spiritual”?), dar nu știam să-i scriu numele și-mi fu lene să googălesc.

Anca, mai sunt și alte „accesorii” care pot conferi continuitate stilului tineresc, în afară de codițe. :) Cred.

Hiacint spunea...

@als: referitor la avatar, parcă roșu plus verde nu mergea decît de Crăciun :) nice gloves, anyway.

anca giura spunea...

Cristian, da, sunt chestii care se pot păstra. M-ai incitat să mă gândesc la puştoaica de mine şi am observat că şi azi port ca şi la 16 ani:
-blugi strâmţi(ah, bleumarine!)
-tricouri albe mulate cu imprimeu rock
-puţin machiaj
-tocuri( ah, tocuri!)
-rochiţe albastre de vară
-coc de balerină franţuzesc
-roşu, alb, lila, albatru, negru gri, niciodată maro sau verde
-gloss( ah, gloss!)
-cercei discreţi
-niciodată încălţări maro
-parfum bine ales... şi altele ce nu mai necesită enumerate
- şi mai ales port atitudinea MEA, aceeaşi... never old fashioned

Cristian SÎRB spunea...

Iar eu revin si zic ca am vazut si RPR-istisi toujours FARA cravata, in general toti politicienii care apar la tv (francezi) apar fara cravata! Probabil este excitant pentru electoratul ala ipocrit din hexagon (de-un conservatorism aproape monarhic, dar mari poseuri in revolutionari de cacat!) sa-si vada alesii in negligee.

Ca despre tineri nu mai vorbesc: nu s-au intalnit nici cu cravatele, nici cu frizerul. Crede ca in FR, in afara de imigranti, nu se tunde nimeni la frizer. Asa ca eu ma 'chiez' pe pletele lor batute strategic de vintul fariseismului fashionable.

Cristian SÎRB spunea...

|Noa vezi? Deci este posibil! Sa ma scuzati toate, pledoaria mea nu este una contra unei categorii, ci pro celeilalte. :)