luni, 20 septembrie 2010

Close-up pe gelozie*

Arhitectura geloziei, invadând trecutul, otrăvindu-l. Impulsul irezistibil al gelosului de-a afla totul, de-a cere cât mai multe amănunte, în încercarea sa îndoielnică de a înțelege și a accepta, de a se obișnui cu gândul, dar sfârșind prin a suferi și mai cumplit, descoperind că este gelos pe fantome și „concurat” de un trecut ireparabil. 

Interogatoriul repetat și rafinat până perfecțiune al gelosului. Scufundarea lui aproape autoerotică în detaliile care-l rănesc definitiv. Foamea lui insațiabilă de a ști cât mai mult dintr-o istorie pe care n-o mai poate modifica și, în plus, ale cărei efecte sunt de neschimbat: parteneră demult inițiată în tainele sexului; fosta iubită, viitoarea lui soție – „futută bine”, la 16 ani, de un teolog de 27 de ani, profesorul ei; actuala soție (Emma), fosta iubită așadar, supusă – în perioada ei liceală – unei adevărate inițieri culturale, realizată cu pedanterie de dl teolog. Altfel, un om cult, teologul, inteligent, cu o barbă de Christos, care-i împrumuta și-i recomanda fetei cărți, îi ghida lecturile, îi viola, prin urmare, și mintea, după ce că-i explorase mai întâi precocele trup, înfruptându-se din inocența lui. 

Apoi, violența conjugală. Neîncrederea; din nou întrebările, din nou interogatoriile, primele palme. Fanatismul conjugal, sufocarea. Vulgaritatea torturantă a întrebărilor, bănuielile murdare, supravegherea asiduă, acuzațiile neobosite, fără acoperire, de infidelitate. Primii pumni… 

Sentimentul copleșirii. Prea multul. 

Delictul de a iubi. De a-ți căuta scăparea individual, evadând din dependență (sau ceea ce odinioară fusese o relație romantică), din patologia amorului casnic.
___________________
*Melania G. Mazzucco - O zi perfectă

7 comentarii:

als spunea...

gelozia este oribila (mai oribila decit ura, zic eu), dar a dat totusi nastere unei capodopere: 'in cautarea timpului pierdut'. kiar vbeam cu distinsul connaisseur intr-ale literaturii care e livius ciocarlie, mai deunazi, si a zis un lucru f adevarat dspr op-ul lui proust: anume, k reuseste performanta de a vbi dspr gelozie fara a vbi dspr dragoste.
asa e: gelozia e un 'travesti' al iubirii...

ps n-am inteles, totusi: 'o zi perfecta' e o carte buna? o recomandati? sau e doar 'problematizanta', cum se zice? ;)

cristians. spunea...

In 'Swann', tin minte, citeam pasajele geloziei lui cu pixul in mina! La un moment dat, am lasat-o balta - ar fi trebuit sa conspectez zeci de pagini. Dar m-am recunoscut cu umilinta, neplacere si mult zbucium in numeroase dati.

Gelozia este cu adevarat sinucigasa, mult mai nociva decit ura. E, in primul rind, o rafuiala neinduratoare cu sine.

Poate ca sunt somitati psihologice care nu au reusit inca sa-l egaleze pe Proust in autopsierea acestui afect irational.

cristians. spunea...

Nu stiu daca sa indraznesc sa VA recomand cartea asta... Poate-mi dati cu ea in cap. Dar nu mi-e rusine sa admit ca pe mine m-a prins. E un dozaj perfect intre scriere frusta si profunzime. E tonica. Desi pe unele personaje le cheama ca-n telenovele (or, mi-e imi vine sa rid cind vad undeva scris Antonio, nu-l pot lua in serios), ele sunt foarte bine conturate, credibile pina la desprinderea de pe foaie.

De asemenea, nu cred ca impune relectura. :)

anca giura spunea...

Julian Barnes, in fine, am ajuns si la el,...considera la randul sau ca gelozia naste monstri. Felul in care o demonstreaza e indoielnic insa.

als are mare dreptate, tema geloziei a facut enorm pentru literatura. In viata, e cvasiletala...

als spunea...

hihi
fraza finala m-a convins :)

ps 'antonio'?! pe mine ma duce cu gindul la 'telenovela' din reclama aia cu 'antonio, fa freddo... antonio, fa caldo...' sint convins k o stiti, e destul de amuzanta

cristians. spunea...

Oh, great, daca v-a convins ultima 'fraza' inseamna ca tre' sa ma las de cronicareala. Mnoa, nelectura placuta. :)

Rareș spunea...

Curat close-up!