Pornim de la ceea ce face deja blogosfera şi publicaţiile online să clocotească (nu vreţi să ştiţi ce se petrece la ora actuală pe forumuri, unde trupele de asalt execută iarăşi din vorbe ţiganii din România). În regulă, vin şi eu să înmulţesc rândurile celor care ţipă deja. „Avem nişte probleme fiziologice, naturale, de infracţionalitate în sânul unora dintre comunităţile româneşti, în special în rândul comunităţilor cetăţenilor români de etnie romă” - așa grăieşte ”evanghelia” după Teodor Baconsky - ministrul român de externe.
De unde reiese că naţionalitatea, haina şi "demnitatea" ocupată îl fac pe om mai abitir decât cărţile citite şi mai mult decât plimbările lungi şi dese pe Boul'Mich'. Tone de cărţi citite, tone de articole publicate sau de cărţi scrise, odată născut român, se pare că nu te mai pot "spăla" de antiţigănism. Aparent, nu altceva i se întâmplă acum d-lui diplomat T. Baconsky. Cura îndelungă cu aerul rarefiat al Saint-Germain-des-Prés n-a servit, iată, la mai nimic.
În cazul "demnitarilor" români, pentru a-şi deconspira la viteză hramul purtat, nu e nevoie decât de o insistentă campanie de presă - subliniez: bazată strict pe declaraţiile nesăbuite ale acestor bărbaţi sau muieri de stat. Sau de şi mai puţin: de câteva întrebări mai obraznice, ivite în cursul unui interviu, ca să-i scoată din fire pe domniile lor şi să-i determine a-şi da arama pe faţă (adică, aici, rasismul congenital). Oricum, la MAE pare a fi pe rol un adevărat brainstorming, declanşat pe vremea fostului ministru A. Cioroianu (ştiţi, când cu strămutarea "elementelor" - infracţionale şi duşmănoase? - neromâneşti în Egipt), privind o posibilă soluţie finală de aplicat anumitor "minorităţi conlocuitoare", recte ţiganii.
Fireşte, ieşiri politice fără perdea am mai întâlnit şi la alte case, mai titrate (vezi fostul primar al Romei, alţi miniştri italieni, vezi Sarkozy etc), dar pe aceia nu-i cunoaştem, să zicem, îndeaproape. Plus că nu-s intelectuali! Pardon, nu-s intelectuali care POZEAZĂ în mari echilibraţi, în sfătuitori aşezaţi ai naţiunii, în toleranţi doldora de cunoaştere, de spiritualitate şi de rafinat simţ al umorului. Mda... Poate, mai degrabă, simţ (camuflat) al omorului...
Fireşte, am presimţirea că suntem foarte mulţi cei care gândim profund rasist, mă refer la rasismul acela mocnit, dificil de eliminat prin educaţia tot mai necorespunzătoare, primită acasă, în şcoală şi-n biserică (exact în ordinea asta). Dar eu tot mai sper că de la elitele conducătoare se poate aştepta să NU reprezinte poporul, inclusiv cele mai primitive concepţii sau doleanţe ale acestuia, chiar ad litteram. De aceea, nu privesc cu ochi buni, de exemplu, recursul la popor în chestiuni delicate, situate binişor în afara putinţei de judecată limpede a majorităţii, cum ar fi: reducerea numărului de parlamentari, desfiinţarea unei Camere, oportunitatea scutului antirachetă. Ei bine, nu: la noi - popor, elite, tot un drac. Guşa şi căpuşa - identice. Le deosebesc doar ifosele. Le uneşte rapiditatea cu care spuza de cultură se spulberă când se confruntă cu prejudecăţile de rasă.
Şi mai pe scurt: e, oarecum, "de înţeles" ca eu (eu generic), fără master, fără doctorate, fără cărţi publicate să fiu, la rigoare, xenofob sau antiţigani. De la unii ca Cioroianu (istoric) şi Baconsky (dr în teologie) nădejdea era, însă, să nu-mi ofere în oglindă propria-mi imagine, ci să mă determine să aspir la mai mult. Mai mult măcar decât îşi propusese un Hitler sau un Stalin, mai mult decât veşnicele teorii biologiste despre inferioritatea înnăscută a unora şi superioritatea altora.
De unde reiese că naţionalitatea, haina şi "demnitatea" ocupată îl fac pe om mai abitir decât cărţile citite şi mai mult decât plimbările lungi şi dese pe Boul'Mich'. Tone de cărţi citite, tone de articole publicate sau de cărţi scrise, odată născut român, se pare că nu te mai pot "spăla" de antiţigănism. Aparent, nu altceva i se întâmplă acum d-lui diplomat T. Baconsky. Cura îndelungă cu aerul rarefiat al Saint-Germain-des-Prés n-a servit, iată, la mai nimic.
În cazul "demnitarilor" români, pentru a-şi deconspira la viteză hramul purtat, nu e nevoie decât de o insistentă campanie de presă - subliniez: bazată strict pe declaraţiile nesăbuite ale acestor bărbaţi sau muieri de stat. Sau de şi mai puţin: de câteva întrebări mai obraznice, ivite în cursul unui interviu, ca să-i scoată din fire pe domniile lor şi să-i determine a-şi da arama pe faţă (adică, aici, rasismul congenital). Oricum, la MAE pare a fi pe rol un adevărat brainstorming, declanşat pe vremea fostului ministru A. Cioroianu (ştiţi, când cu strămutarea "elementelor" - infracţionale şi duşmănoase? - neromâneşti în Egipt), privind o posibilă soluţie finală de aplicat anumitor "minorităţi conlocuitoare", recte ţiganii.
Fireşte, ieşiri politice fără perdea am mai întâlnit şi la alte case, mai titrate (vezi fostul primar al Romei, alţi miniştri italieni, vezi Sarkozy etc), dar pe aceia nu-i cunoaştem, să zicem, îndeaproape. Plus că nu-s intelectuali! Pardon, nu-s intelectuali care POZEAZĂ în mari echilibraţi, în sfătuitori aşezaţi ai naţiunii, în toleranţi doldora de cunoaştere, de spiritualitate şi de rafinat simţ al umorului. Mda... Poate, mai degrabă, simţ (camuflat) al omorului...
Fireşte, am presimţirea că suntem foarte mulţi cei care gândim profund rasist, mă refer la rasismul acela mocnit, dificil de eliminat prin educaţia tot mai necorespunzătoare, primită acasă, în şcoală şi-n biserică (exact în ordinea asta). Dar eu tot mai sper că de la elitele conducătoare se poate aştepta să NU reprezinte poporul, inclusiv cele mai primitive concepţii sau doleanţe ale acestuia, chiar ad litteram. De aceea, nu privesc cu ochi buni, de exemplu, recursul la popor în chestiuni delicate, situate binişor în afara putinţei de judecată limpede a majorităţii, cum ar fi: reducerea numărului de parlamentari, desfiinţarea unei Camere, oportunitatea scutului antirachetă. Ei bine, nu: la noi - popor, elite, tot un drac. Guşa şi căpuşa - identice. Le deosebesc doar ifosele. Le uneşte rapiditatea cu care spuza de cultură se spulberă când se confruntă cu prejudecăţile de rasă.
Şi mai pe scurt: e, oarecum, "de înţeles" ca eu (eu generic), fără master, fără doctorate, fără cărţi publicate să fiu, la rigoare, xenofob sau antiţigani. De la unii ca Cioroianu (istoric) şi Baconsky (dr în teologie) nădejdea era, însă, să nu-mi ofere în oglindă propria-mi imagine, ci să mă determine să aspir la mai mult. Mai mult măcar decât îşi propusese un Hitler sau un Stalin, mai mult decât veşnicele teorii biologiste despre inferioritatea înnăscută a unora şi superioritatea altora.
22 de comentarii:
Cristian, rasismul este doar un cuvânt dur. Este strict o formă extremă de alteritate, incapacitatea de a-l recunoaşte complet pe celălalt ca fiinţă generică. Toţi ascundem nişte diferenţe undeva deep inside. Nu te văd mutându-te ( şi nici pe mine)într-un cartier ţigănesc, dar cred că ai putea să fii foarte tolerant în situaţii în care alţi ``albi``n-ar reuşi. Pune un pic de nuanţare, te rog...Voi veni cu exemplele mele dacă voi avea timp...
Nuantare la ce? Ce nuante sa punem la rasism, fratilor? Este foarte `nuantat` acest text al meu, spre deosebire de altele. Mai mult de atat ar fi insemnat ca, de fapt, NU m-a indignat iesirea diplomatului teolog si ca m-am apucat sa scriu din lipsa de ocupatie.
Nu-mi sta in fire sa scriu in dodii cand declaratia de la care pornesc este atat de graitoare. Poate nu pricepi `the point`: un politician, un diplomat (!) nu face asemenea declaratii intr-o tara colcaind de ura antitiganeasca! Punct.
Si chestia cu mine, in cartier de tigani e... superflua. Doar am scris (reciteste) despre NOI toti ca avem rasismul in singe (nu m-am autoexclus dintre suspecti). Ce alte `nuante` mai vrei?
Oricum, din comentariul tau se intelege, cred, mai mult decat ai vrut sa spui. Si anume, ca aprobi pozitia (sau scaparea?) biologist-rasista a lui Baconsky. Sunt aproape sigur ca 89% dintre cei care bintuie prin blogosfera o aproba. De aici si groaznica-mi `revelatie`!
Si, la urma: pune tu nuantare in articolul tau despre asta. Fiecare scrie cum il duce... indignarea. Ideea era ca nu vreau sa aud de la seful diplomatiei ceea ce aud si pe strada!
Gandeste-te bine la ce raspuns dai, te rog.
Cristian, eu stau atât de puţin în blogosferă încât nu cunosc tendinţele şi nici subiectele zilei. Je m`en fiche de Baconsky et de tout le reste. M-am pronunţat strict despre rasism ca idee...cred că orice individ conţine o doză (de la infimă la extremă) de intoleranţă a celuilalt. La nivel diplomatic, oh, da, multe ar trebui cumpănite. Cuvântul ``fiziologic`` este chiar impropriu acolo. In extremis, aş putea vorbi doar despre ``rasismul`` meu minimal, ÎN DOZĂ TERAPEUTICĂ, cum zic specialiştii.
N-aş fi patetică să mă pronunţ despre limbajul diplomaţiei româneşti ca o semidoctă în domeniu? Eu pot să mă pronunţ despre lingvistică, semantică,pragmatică,etnografie, artă, literatură, psihologie(ei bine, da!:)...)idei, un pic de filosofie, politici media etc. Limbajul mai sus pomenit(al politicii în genere) nu e doar uscat, de lemn, dar se mai dovedeşte şi inept. Cu puţină emfază a la alma mater, aş opina că, dacă ``n-am auzit`` de el, înseamnă că ``nu există``. Cât despre tine, chiar nu ştiai că-mi place polemistul(precum şi jurnalistul) din tine? Ei şi câte n-am mai făcut eu doar ca să ``te polemizez`` şi uite aşa am ajuns să mă... polenizez de ideile tale!
@Cristian Sîrb: Iti impartasesc indignarea si sint de acord, punct cu punct, cu demonstratia ta.
Si mie mi se pare foarte grav ca declaratia lui Th. Baconski, Ministru de Externe, seamana cu discursurile xenofobe de pe strada. Si ma intreb si eu cum poate un om cu doctorat in istoria religiilor si (N.B.) antropologie sa vorbeasca de probleme "naturale" si "de fiziologie", cind orice student de anul I in stiinte sociale invata cum sint construite cliseele si stereotipiile negative pe seama unor minoritati. Nici eu nu cred ca asemenea declaratii merita interpretari "nuantate".
@Anca Giura: "Alteritate", "diferenta", "celalalt" sint cuvinte frumoase, atit de frumoase incit uneori ne fac sa uitam la ce duc rasismul, xenofobia, intoleranta. Daca tot tii la precizia nuantelor si definitiilor: rasismul NU este "doar un cuvint dur", nici nu poate fi "o forma extrema de alteritate", toleranta nu e acelasi lucru cu recunoasterea... Nu inteleg ce poate fi "rasismul in doza terapeutica"... ma rog, precizarile astea sint inutile in contextul discutiei.
Mulţumesc!
Eu cred că tocmai asta este problema: că nu a folosit limbajul de "lemn", pentru că ministrul de externe nu este pus şi menţinut în funcţie ca să îşi expună nuanţatele şi originalele sale păreri despre naţii sau etnii, ci să se asigure că politica ministerului pe care o conduce este în acord cu viziunea oficială a statului asupra lor. Este cam pleonastică exprimarea, pentru că statul nu poate avea decât o viziune oficială, altfel s-ar crea un haos de nedescris.
Chiar este incredibilă această declaraţie, iar tu ai criticat-o foarte fin, asa cum te caracterizează dealtfel, pun pariu că mulţi au trântit-o la pământ, aşa cum face un hăndrălău cu o muiere proastă, fără argumente logice şi alte "mizilicuri" de care civilizaţia nu se poate despărţi.
Cristian Diaconescu în mod sigur nu ar fi făcut această greşeală impardonabilă. Observ că în ultimul timp există un derapaj tot mai mare în rândul celor care ne conduc, şi al limbajului dar şi al acţiunilor, iar cel despre care vorbim se încadrează în ultima categorie, pentru că armele, unealtele principale ale unui diplomat sunt declaraţiile sale.
Practic, Baconsky a întors arma spre el, spre valorile pe care intelectualitatea le agreează şi le incurajează, dar glonţul ricoşează întotdeauna în poporul român atunci când eşti în fruntea MAE.
Sintagma medicală ``în doză terapeutică`` înseamnă că o otravă( substanţă periculoasă) în doză exactă şi foarte mică``face bine``(vezi toxina botulinică). Doar puţin depăşit dozajul specificat ea devine toxică ori chiar letală.
Toţi putem fi, din instinctul de diferenţiere, în doză terapeutică rasişti. Şi noi faţă de ei, şi ei faţă de noi. Minoritarul e un ``celălalt``, în termeni filosofici. Un ``celălalt`` de care avem nevoie pentru a ne percepe mai bine identitatea.
Nu mă luaţi cu toleranţa corectă politic. Mă plictiseşte ca şi pe James Finn Garner. Toleranţa asta ajunge în sine o extremă, un exces. Avem nevoie de un celălalt altfel decât noi. Avem nevoie de contrast. Bine, e un pic de fast-thinking aici, dar am vocaţia unei filosofii minore. Un contrast mă sfidează iniţial, apoi mă atrage, mai apoi mă analizez din cauza lui, iar în final mă definesc...
M-am simţit rasistă ( adică am gândit că NOI SUNTEM MAI BUNI CA EI) într-un restaurant cu specific chinezesc, unde chelnerii chinezi erau plictisiţi de moarte, iar mâncarea fadă. Dar în acelaşi timp mă fascina exotismul acelei priviri oblice nu tocmai favorabile mie parcă, în acele clipe cel puţin.
Rasismul în doză terapeutică, prin urmare, în viziunea mea, naşte curiozităţi culturale, e fertil şi cu tendinţa de a deveni reconciliant.Când e manipulat politic e bombă cu ceas însă.
Domnilor, vă mai pot fi de folos cu ceva...filosofie? Noapte bună, totuşi.
@Anca Giura: Iti multumesc pentru explicatii, acum mi-e clar ce intelegi tu prin "rasism" : )
:) De parcă ar fi mai multe definiţii pentru rasism. Sau ar exista un rasism "acceptabil"...Nu ne putem "distra", menţinând "contrastul" pentru distracţia personală, ca şi când "rasismul" ar fi un loisir...Pogromul din Iaşi nu a fost decât în mică măsură susţinut politic. A fost o izbucnire spontană de ură a POPULAŢIEI CIVILE româneşti!
Nu ştiu, eu nu pot citi fără să simt că-mi ies din pepeni cele de mai sus, scrise de Anca. Oricât le-ar "camufla" dumneai sub 'filosoficale'. :)
Mai ales stilul acela de a scris, amestecând conceptele într-adevăr absurde ale "corectitudinii politice" cu opinii despre rasism şi "teoria celuilalt". Aşa nu vom ajunge decât să ne agităm fără să ştim de ce, câtă vreme "cestiunea" e limpede:
- rasismul e dezonorant pentru omul sec XXI şi primejdios în ORICE doză.
- în unele "dezbateri", cum ar fi asta despre ura de rasă, nu încap şi opinii PRO, aşa cum nu încap nici nuanţe. Unica "opţiune" e doar aceea de a fi CONTRA oricărei forme de ură etnică. Aici nu discutăm despre sfinţenia Maicii Domnului.
Orişicât, "rasismul terapeutic" al Ancăi (şi al oricui) s-ar "rezolva" cât ai clipi dacă ea/oricine ar face parte, undeva pe mapamond, dintr-o minoritate prigonită...
Ah, satisfacţia asta (de neînţeles pentru mine) de a zburda pe câmpi, "filosofic", când tema nu implică decât luări de poziţie ferme. Cred că nu altfel a fost şi cu socialismul caviar al unora ca Sartre, socialismul de bibliotecă, timp în care în URSS şi-n lagărul socialist mureau oponenţi şi 'nevinovaţi' pe capete.
Bine, Alexandru. Dar Cristian nu mă iartă, nu şi nu... Mie-mi plac pepenii galbeni şi parfumaţi. Te-am scos din pepeni deci?... perfect,... evreieşte îţi spun că pepenii îmi rămân mie...:)
@Anca Giura: Si mie mi se pare ca amesteci niste notiuni pina la confuzie totala - rasismul e una, curiozitatea "culturala" e alta, ce naiba... iar expresia "rasism terapeutic", pe linga ca nu acopera ce crezi tu ca acopera, mi se pare foarte periculoasa, mai ales ca vrei s-o si fundamentezi teoretic.
@Cristian Sîrb: Dupa parerea mea, "corectitudinea politica" e judecata, frecvent, doar prin excesele la care a dus. Nu mi se pare drept, corectitudinea politica insemnind pentru mine o chestie de bun simt, in primul rind - un fel de educatie civica bazata pe critica prejudecatilor si a cliseelor depreciative legate de anumite minoritati etc. ("tiganii fura", "avem o problema naturala de infractionalitate in comunitatile de etnie roma").
Mi se pare ciudat ca a devenit tinta de predilectie a ironiilor si bascaliilor, in presa, pe bloguri, si ca e redusa la un soi de ipocrizie sau inteleasa doar ca un nou limbaj de lemn. Imi scapa ceva, probabil.
Poate că e ținta bășcăliilor (atât ”culturale”, din partea intelighenților neoconservatori cât și pe unele bloguri), pentru că are și corectitudinea asta politică excesele ei (vezi discriminarea pozitivă - ca să menționez ce-mi vine, pe negândite, în cap - care mie mi se pare la fel de stupidă ca discriminarea ”pe stil vechi”). Sau proaspăt menționata (de tine) practică ”terapeutică” din Canada (țară ale cărei ieșiri ”corecte” la adresa infractorilor îmi sunt destul de cunoscute): nu dai, zic eu, circumstanțe atenuante unui „cremenal„ în serie, unui pedofil, doar pentru că profilul lui psi spune că a fost abuzat la rându-i, sau - și mai uluitor -, că a suferit profund din cauza unei situații materiale precare, jinduind mereu la strălucirea high life-ului claselor de sus. Hai, serios. :) Poate ne scapă ceva...
Cu scuzele de rigoare că intru un pic mai târziu în discuţie, văd două subiecte. Primul, foarte fluid şi volatil în acelaşi timp, se ţese în jurul noţiunii de rasism modern. (contemporan nu-i putem spune, pentru că mereu vrem să-l aruncăm în afara timpului). Al doilea, în jurul obligaţiilor morale ale unui demnitar, diplomat. În afară de studiul (personal) al istoriei şi educaţia proprie, politicienii şi diplomaţii români nu au alte surse de construcţie a unor reflexe morale. Nimeni nu-i învaţă (obligă) să continue un anumit efort sau demers formativ la nivelul grupurilor sau naţiunilor pe care îi reprezintă. Ar merita dezvoltată discuţia, pentru că s-ar putea face atât de multe lucruri bune cu nişte exemple de moralitate politico-diplomatică, şi asta pentru că politicienii şi diplomaţii au devenit stelele primetime. Pentru morală avem convenţii universal acceptate. Sunt de acord cu tine, Cristian, deci. În ceea ce priveşte rasismul, extremismul etc. mă aşez în afara discuţiei, pentru că nu aş putea avea alte argumente-nuanţe în afară de cele pur subiective. Dăunătoare. Legea trebuie să fie ca o linie dreaptă: ambele părţi trebuie să vadă şi să facă acelaşi lucru.
@Cristian Sîrb:
Pai asta mi se pare problema - ca numai excesele corectitudinii politice sint vazute. Or, corectitudine politica nu cred ca inseamna numai sa adaugi un "elles" linga "ils", ca sa nu lezezi femeile. Inseamna, pe linga curatarea discursului public de stereotipii ofensatoare, si critica unor practici concrete care vehiculeaza asemenea stereotipii. Ca sa revin la ex. discutat de tine - daca statisticile pe infractionalitate sint facute pe criterii etnice (neglijind altele legate de nivelul de trai, de gradul de insertie sociala etc.), e posibil sa arate ca in anumite comunitati etnice rata de criminalitate e mai mare decit in altele si, pe baza concluziei asteia, sa apara masuri, programe care sa "rezolve problema". Si care or sa acrediteze ideea ca e vorba de o problema "naturala" a unor etnii.
Ma gindesc ca n-ar strica un pic mai multa corectitudine politica in Romania, ca uite ce declara seful MAE.
Discriminarea pozitiva mi se pare o chestie un pic diferita, pentru ca se vrea o solutie pentru acele inegalitati "structurale" etc. Ma enerveaza cind aud pe cineva zicind ca discriminarea pozitiva i se pare o prostie, ca el/ea "nu vrea sa aiba mai multe drepturi doar pentru ca e imigrant/femeie/ negru". E vorba de egalitate de sanse, nu de drepturi. Sigur, discriminarea pozitiva e o masura artificiala, a dus si ea la excese, a fost criticata (ca accentueaza ghetoizarea, de ex.). Dar nu mi se pare ca a fost solutia cea mai importanta din politicile sociale din Canada si State. Cred ca exista inca, de pilda, "cote de angajare" in administratia publica (x% imigranti, y% "autohtoni"), dar angajarile se fac in functie de nevoi si, in principiu, criteriul competentei primeaza. Si, pe linga "cote", sint o multime de programe de adaptare, de insertie in munca, de sustinere, pentru imigranti si alti oropsiti structural, se pare ca merg bine.
Ma enerveaza ca intelighentia neoconservatoare caricaturizeaza corectitudinea politica si discriminarea pozitiva, ca sa aiba ce critica vehement : ) De parca la asta s-ar reduce politicile de integrare din Canada si State. N-am mai citit demult despre programele pentru romi din Romania (din ce scria Hiacint in "Eu, militanta", am inteles ca ramin mai mult pe hirtie).
(Nu stiu ce sa zic de pedepsele pentru criminali, in Canada, si eu ma mir uneori de cit sint de usoare si de cite cricumstante atenuante li se acorda. E un sistem care mizeaza pe recuperare sociala, habar n-am daca e eficace sau nu.)
Va rog sa ma iertati ca m-am intins atita cu comentariile.
Alexandru, începi să devii ``intolerant`` faţă de mine, o minoritară a acestui blog,... hi,hi,hi. Credeam că ai rămas cu o savoare plăcută în urma filosofării mele. Revii apoi şi mă faci confuză? Nu cumva eşti inconsecvent precum Baconsky acum? Ia să vă văd eu, d-lor bloggeri, cum v-aţi descurca fără noi, originalii, minoritarii, care o mai luăm pe arătura off-topic, ca să-l parafrazez pe domnul C.Sîrb?! Nu facem noi viaţa şi conversaţia mai savuroase?
Revenind...Alexandru, am precizat pe undeva că rasismul este o extremă, dar prin exemplul meu personalizat voiam să sugerez că suntem în pericolul ca o mică ieşire mai altfel să fie taxată drept rasism, când ea de fapt nu e decât o expresie a instinctului de diferenţă pe care îl are şi girafa faţă de elefant, şi gazela faţă de leu etc. Vai, dragă, dar de gând ne-am globalizat am devenit toţi analişti hipersensibili, intoleranţi la eroarea umană, toţi POLITICALLY CORRECT( ah, ce detest expresia asta!)
Despre Baconsky acum. Mais qui est ce monsieur, en fin? Da, suntem toţi de acord că discursul politic este un discurs fad, stereotipic, de lemn. Aici, B. nu e stereotipic, dar nici efervescent-original. A avut o neinspirată replică viscerală, voila! Nu-l scuz, dar las` că şi discursul francez o comite, precum şi cel american. Ce, a fost ``invadată Polonia`` din nou şi eu n-am aflat? Să-şi ceară scuze, să se replieze ...et tout le reste, quoi!
Oh, da... şi acum ajung din nou la Cristian, în ciuda dorinţei sale!:) În privinţa teoriei POLITICALLY CORRECT(P.C.), cred că ne-am putea înţelege. O văd ca pe o himeră discursivă periculoasă, un hibrid de vorbărie politică mixată cu sintagme corporatiste şi ong-iste. Ceva mereu acelaşi, doar tradus şi în alte limbi. Acest nou limbaj globalizant îl vezi în media şi face mulţi fani. Cât despre gândirea P.C., aferentă discursului mai sus pomenit, ea este cu adevărat periculoasă în aplicare nediferenţiată. Mi-a plăcut exemplul tău cu trauma din copilărie care ar scuza până şi crima.Ah, psihologia..., ce contribuţie indirectă a avut la salvarea răufăcătorilor. A fost luată şi transplantată în legislaţie, uneori cu prea puţin discernământ. Oh, da , spre asta ne îndreptăm... Ochiul magic al lui ``politically correct``nu doarme niciodată şi ne observă pe toţi şi pe fiecare în parte. Vezi tu, ce paradox? Din perspectiva P.C., ACEST DIPLOMAT ESTE DE ÎNFIERAT, PE CÂND UN VIOLATOR CANADIAN POATE FI UMANITAREŞTE ÎNŢELES ŞI SANCŢIONAT CU MĂSURĂ...politicalcorectă, desigur...
(Anecdotă pentru savoarea conversaţiei strict)
Pe când eram o fetişcană, tata, după ce tocmai îl contrazisesem, mi-a grăit astfel: ``Fata tatii, dacă mai înfrunţi aşa bărbaţii, niciunul n-are să se mai însoare cu tine, fata mea...``(Psihanalizând un pic, cred că o spunea cu satisfacţia relaţiei oedipiene tată-fiică.) De pe atunci, am înţeles că nu mă tem de înfruntare cu minţile bărbaţilor... (doar lor le place înfruntarea, nu-i aşa?)
Vreau să subliniez, în consecinţă, că în faţa ultimei interpelări a lui Alexandru, aş avea trei variante de reacţie( jucând rolul unei dicriminate de pe un blog):
a.) să-mi ridic fustele în cap şi să strig ``ce aveţi cu mine?``
b.) să fac botic şi să mă retrag de pe aici cu ochii înlăcrimaţi
c.) să nuanţez, să exemplific, să argumentez, să-mi aduc mica şi personala contribuţie la fluxul de informaţii din blogosferă, să înfrunt nişte opinii doar de dragul analizei...
Tocmai am bifat c.
@Alexandru: Întinderi absolut necesare! Mă declar copleșit și mulțumit. Sau invers. Pentru că discuția merge pe făgaș bun. Nici nu știu ce să mai adaug, semn că-s în mare măsură de acord. Aștept, totuși, să dispară excesele corectitudinii politice, să se cearnă ceea ce poate aduce aceasta bun. Să nu ajungă o formă de neosocialism, un neojug care să conducă la alte abuzuri.
Dacă stau și eu să mă gândesc (eu privind-o multă vreme cu mare circumspecție pe ”coana C.P.”), amintindu-mi de ce orori suntem capabili (individual, dar și omenirea in corpore), odată scăpați din frâul normelor, poate că a cataloga grăbit drept stupidă C.P. e o formă indirectă de a admite/trăda e cât de rezistenți suntem și acum la civilizare, după atâtea milenii, cică, de progres...
constat k perpetuati si dvs din pacate, k de altfel mai toata media romaneasca, INFORMATIA GRESITA k adrian cioroianu ar fi afirmat k 'ar trebui deportati tiganii' (ma rog, rromii); este eronat, el a declarat k ar trebui deportati INFRACTORII!
deci, 'the beauty is in the eye of the beholder' - k si rasismul ;)
NU cioroianu a gindit/vorbit 'rasist', ci aceia care au facut ekivalarea tigani = infractori.
doi. am observat un 'detaliu' interesant: atunci cind este vorba dspr fapte rele, infractiuni etc, corectitudinea politica cere 'sa nu se precizeze originea etnica'; atunci cind, in skimb, vine vorba dspr locuri la facultati ('discriminare pozitiva' carevasazica), originea etnica revient au galop!
trei: inainte de intrarea in ue, romania era criticata - de ue - k 'discrimineaza' cetatenii de etnie rroma; dupa intrarea in ue & plecarea acestora in tarile ue, tarile ue au inceput sa 'discrimineze' cetatenii ro de etnie rroma, trimitindu-i - paket - acasa... ceea ce mi se pare irezistibil de ironic, ba kiar comic ;P
concluzie(1): in momentul in care statistica insasi (stiinta neutra & exacta) e considerata 'rasista' pt simplul motiv k demonstreaza - cu claritatea rece a cifrelor - cum stau lucrurile in realitate, devine clar k nu doar romania are o problema, ci toata europa occidentala...
concluzie(2): numai cine n-a avut de-a face cu tiganii nu este rasist; de aici, din argentina, va asigur k nu sint! :))
Departe de mine nevoia de a fi, peste noapte, un maniac al corectitudinii politice. Şi mai departe impulsul de a mă folosi de asta pentru "a da bine".
Am prezentat destul de onest ce mă deranjează (o poziţie tâmpită a unei persoane publice, a unui ministru mă poate irita chiar dacă respectivul are un renume de intelectual, asta pentru că, din fericire, nu am idoli locali, ci doar oameni pe care îi admir, până la proba contrarie!). Baconsky a fost în mai multe rânduri menţionat pozitiv aici.
Cum nu mi-a plăcut nici porcăria băsesciană cu "păsărica", deşi desfăşurată în cadru conjugal, tot aşa am eu nişte idioate de standarde ceva mai înalte pentru "oamenii cu multă carte", nişte aşteptări deosebite, în naivitatea mea, de la puţinii "iluminaţi" ajunşi vreodată în guvernul ţării.
Eu nu trec cu vederea cretinismele, spusele negândite ale culturalilor noştri doar pentru că, altădată, s-a întâmplat să-i admir. Dacă mi se cere să le trec cu vederea, în schimb, să spunem că accept, dar în acel caz admitem musai şi că nu mai există nici o diferenţă între un coate-goale de blog (cum sunt eu, de ex) şi domniile lor.
Nici eu nu excelez într-ale convieţuirii şi toleranţei, dar dacă stabilim odată că toţi suntem o apă şi-un pământ - adică noi şi fucking "elitele gânditoare" ale ţării -, atunci îm rezerv şi eu dreptul să mă trag stângist de bretele cu aceste "elite". Ce zici, Teo, Adi, Sever?
Fie demonstrează că-mi sunt cu adevărat SUPERIORI, că au ce mă învăţa şi că se pricep încotro să mă îndrume, ca să trec de la starea actuală de semicivilizat la aia de membru demn al "mamei Europa", şi se comportă ca atare în ieşirile publice, FIE o lasă baltă cu pretenţia lor de elitism.
Mie, unuia, NU atât din unghi corect politic îmi pare de rău augur să DENUMEŞTI etnia, ci pentru că mi se pare stupid să o precizezi. Ţiganii SUNT (cetăţeni) români. Aşa cum maghiarii "depuşi" aici de vreun Arpad acum 1000 de ani SUNT de pe-acuma români(orice -ar pretinde ei)! Despre Roth doar recenzenţii pedanţi (sau răutăcioşii) mai amintesc, de pildă, că ar fi evreu american, iar Ionesco (se vorbeşte-n târg) e francez şi atât. :) La Herta Mueller, ne-am înghesuit unii ca zuluşii (ăsta e rasism!) să o "recuperăm" drept româncă. Dar ea se ţine, pe bună dreptate,nemţoaică.
Nu putem "recupera" selectiv!
PS: sunt binevenite opiniile despre Cioroianu, dar la textul antropo-biologist, perimat, de sec XIX, al prietenului Teo B nu aveţi ce justifica, regret.
'borges profera uneori un rasism care oferea, ca dovada a inferioritatii negrilor, absenta unei culturi negre de importanta universala.' (alberto manguel)
dupa cum se vede, se intimpla si la case mai mari ;P
ps in ce ma priveste, sint adeptul standardelor duble: atunci cind tiganii se fac vinovati de crime, faradelegi, ne fac de ris etc, trebuie sa se specifice apartenenta la etnia rroma; atunci cind sint artisti de valoare internationala (habar n-am... damian draghici?), e preferabil sa fie considerati romani :)
Înţeleg. Dacă aş intra mai mult în amănunte, s-ar dovedi în curând că-mi contrazic poziţia de mai sus. Rămân la ideea că oamenii cu carte români ar putea să se screamă să evite extremismele. În caz contrar, pot sublinia şi eu, din nou, cât e de ridicol, români fiind, să privim pe alţii cu superioritate... Teoriile primejdioase care "argumentează" superioritatea unor rase în detrimentul altora sunt la îndemâna oricui. Însă, dacă e să o luăm aşa, biologic, nu ştiu câte neamuri au românii dedesubtul lor...
Offtopic pt ALŞ: nu v-aţi gândit până acum să vă lăsaţi păr lung, barbă şi ochelari cu rame groase şi să reveniţi pentru o zi-două, incognito, în Bucureşti? :)
Trimiteți un comentariu