"Tramvaiul trece prin faţa spitalului,
Iar în faţa camerei mele
Se schimbă macazul.
M-am obişnuit cu acest zgomot feroviar,
Dar uneori, noaptea,
îmi dă tresăriri.
Uneori, noaptea, când
Cu chiu cu vai reuşesc să aţipesc,
Sună ca o bubuitură.
Mi se pare că din fiecare tramvai
Coboară un om şi vine în fugă
Să ne aducă o veste.
Îmi bate la uşă:
Cine e, întreb eu plin de speranţă
Intră!
- Sunt eu, macazul.
Te anunţ că a trecut şi tramvaiul 14."
(Marin Sorescu - Macazul)
Mie mi-era teamă de tramvaie. Pe urmă, am purtat conversaţii înfocate în tramvai. Pe urmă, am admirat piticele tramvaie din Budapesta, care ar fi ruşinate pe lîngă monştrii ieşeni. O să spuneţi acum că din animism nu am ieşit niciodată, dar cred că tramvaiele merită măcar o personificare, din cînd în cînd, înainte să ne uscăm-înnegrim-prăpădim de la atîta fum de eşapament.
Ideea frumoasă vine de la Alexandru.
7 comentarii:
să vezi ce frumos e să iei tramvaiul din copou, să te așezi la fereastră și să mergi cu el până-n tudor. vezi tot orașul ca-n palmă, ca și cum ai fi într-o navă spațială care merge pe orizontală :)
@Hiacint: Mi-e foarte familiar zgomotul feroviar din poemul lui Sorescu - am stat vreun an intr-un bloc de la Bucur-Obor, ajunsesem sa stiu, dupa zgomot, ce tramvai trecea, ăsta e 16, ăsta e 21... Cînd nu reuşeam să adorm din cauza lor, îmi povesteam că în blocul de vis-à-vis stă Mircea Cărtărescu şi că ne scrie, pe mine şi pe tramvaie, chiar în acel moment : )
Luiza: da, chiar aşa e. Nu am descoperit de multă vreme călătoriile cu nava spaţială, fiind foarte curajoasă şi ...per pedes, fie ploaie, fie vînt, ceea ce şi explică de ce întîrzii mai mereu...hm, nici nu puteam da vina pe "am aşteptat tramvaiul", ceea ce acum e plauzibil :) Şi frumos de mers, cînd nu e aglomerat.
Alexandru: ce frumos :) la mine se aud trenurile, dar de fapt, eu cred că nimeni nu e prea departe de poemul lui Sorescu. Mereu se aude cîte ceva şi primi cîte o veste din asta.
Aaa, Alexandru, Cristian spune ca nu e frumos ca ai fost terorizat de tramvaie si ca probabil ai avut insomnii. Nu ma bucuram de insomniile tale cu "ce frumos"-ul acela.
Să nu se înţeleagă că aş putea influenţa aprecierile Mihaelei. Eu nu am atîta trecere. Mie îmi plăceau tramvaiele cu cai de pe vremea mea, şi cu clopoţei. Troacele astea moderne, third hand, mă înspăimântă.
Vă rog să mă iertaţi pentru scurta vizită.
@Hiacint: Lasă că am văzut eu că te-ai bucurat un pic : )
Mie chiar îmi plac tramvaiele. De fapt, nu trebuia să dau vina pe ele, insomnii aveam din alte cauze - stăteam singur într-un apartament imens, gol, nu prea ieşeam, citeam numai poezie şi mi se cam şterseseră reperele (noapte-zi şi altele). Bine că am scăpat relativ teafăr : )
@Cristian Sîrb: Mi-e şi frică să vă întreb ce părere aveţi despre trenurile pe pernă de aer :)
despre trenurile cu pernă de aer am părerea că se sparge naibii perna! :) mă tachinaţi, eh... :)
Trimiteți un comentariu