uneori bucuria simplă
"uneori bucuria simplă de a vorbi cu
cineva care te ascultă
simţi aşa de parcă se retrag toate otrăvurile
şi nu te mai enervează nici ideea că
a scrie despre rău a devenit un snobism ce
multiplică abnorm coşmarul
apoi ploaia care spală cenuşa zilei
plouă odihnitor şi putem din nou respira
e atîta linişte şi împăcare
încît aud cum partitura sufleţelului
îmi invadează poezia
şi el n-are ce căuta acolo"
(Vasile Gârneţ, Câmpia Borges, ed. Vinea, 2002)
4 comentarii:
Cu maxima aroganţă permisă acestei date calendaristice, îmi dedic această poezie, ! De ce mi-ar fi ruşine să-mi spun singur: LA MULŢI ANI, Cristian?... :)
Cât despre „sssufleţel”, el are ce căuta oriunde, Gârneţule.
sunt de acord :)
Ce frumos.
La multi ani, Cristian! (Taur? ;-)
Mulţumesc. Acum mă simt mult mai bine, că a zis-o şi altcineva. Destul mi-am cântat singur! ;)
Trimiteți un comentariu