Avionul cu abur

Am zburat pe sub pământ cu un avion semipreparat, propulsat de puterea aburului. La fiecare colţ subteran de stradă, mecanicul-pilot verifica minuţios starea de funcţionare a motorului şi-i iscălea complice, cu vârful limbii, cuvinte de îmbărbătare pe perişorii urechii: sunt cu totul în tine. Magma din miezul pământului lumina când fereastra vecină ochiului stâng, când pe cea dinspre dreptul. Aerul pătrundea, cu schimbul, pe ambele ferestre (pe una, încins, pe cealaltă - rece), dimpreună cu ocările pe teme rutiere ale nevestelor (aşa se naşte pasiunea masculilor pentru pescuitul de noapte, în toate căsniciile - de fapt primul mare şi imbatabil alibi pentru infidelitate). Pilotul manevra, orb şi îndemânatic, aparatul prin întunecoase galerii abandonate, printre turbulenţele întrebărilor nepuse ce căpătau îndată izbăvitor răspuns, nu exista nici o primejdie ca acesta să se înalţe deasupra solului şi de acolo să se prăbuşească, vrăjit, în cer ori în albul vreunui decolteu nesusţinut, în valea adâncă a maturilor, selenarilor sâni de mai, cei cu obrajii bosumflaţi: acum eşti o femeie.

Caut un ispăşitor, cine se oferă?, pentru ceea ce nu mi se întâmplă. Un responsabil al tuturor cronometrelor ale căror ace nu se opresc prin puterea minţii, nu se înmoaie de teama iubirii; caut un suspect de serviciu al mângâierilor mistuite subit, la jumătatea drumului dintre coapsă şi sfânta zecime a lăbuţelor călătoare. "Mamă, tată, el este el. El este colega împreună cu care îmi pregătesc proiectele, el este simpozionul din vârful muntelui, cursul programat târziu, mătuşa la care rămân peste unele nopţi; el este tăcerea mea prelungă din unele sfârşituri de săptămână, şi aţi accesat căsuţa vocală..., şi pentru moment..., pentru totdeauna, el este el. Deconectările mele au acum un chip."