marți, 15 aprilie 2008

Memorabile

Mi-au atras în mod deosebit admiraţia sau simpla atenţie declaraţiile de mai jos. Prima aparţine unui autor sicilian citat de Liberation, Andrea Camilleri, a doua unui sociolog (Gian Maria Fara) care îl analizează profesional-sarcastic pe victoriosul Berlusconi.

A treia, însuşi primarele Lyonului, Gérard Collomb, a făcut-o în L'Express. Lyon fiind unul din cele 7 mari oraşe franceze cucerite de partidele stânga (în speţă PS) la alegerile municipale. Preferata mea este poziţia primarului lyonez, ireproşabilă pentru un socialist francez!

1. «Il (Berlusconi, n.m.) exprime la culture du motorino, le petit malin en Vespa qui se faufile et ne respecte pas les règles». 
 
2. «Silvio Berlusconi reste l’incarnation physique du sentiment anti-étatique des Italiens. Mais si entre 2001 et 2006, alors qu’il était au gouvernement, il a avant tout servi ses propres intérêts, les Italiens attendent maintenant qu’il serve aussi les leurs.»


3. Primarul G. Collomb:

"Finissons-en avec les discours manichéens et anticapitalistes du socialisme fossilisé. Redistribuer des ressources suppose de créer de la richesse. C’est une vérité qu’oublie la vulgate marxiste ambiante. Bien sûr, l’économie doit faire l’objet de réformes."

Şi adaugă:
"Mais ne soyons pas dans la critique permanente. Ni dans la défense systématique des acquis sociaux, en oubliant d’expliquer comment cette défense est économiquement viable." 
 
"Le pouvoir d’achat ne s’améliorera que si nos entreprises sont prospères (asta aş sublinia-o cu roşu!). Il faut donc investir dans la recherche et l’université." 


Les quatre vérités de Collomb
L'Italie en repince pour Berlusconi

4 comentarii:

Vitalie Sprinceana spunea...

faina stanga... teafara...

cristians. spunea...

Bine atins: teafără! Departe de a fi un susţinător, nu sunt atât de orbit de orientarea mea (să-i zic) politică încât să nu respect opinii precum cele de mai sus, emise de Mr. Collomb.

Sunt şi eu, ca mulţi alţii, obosit de nesecatul izvor de iluzii şi prilejuri de provocări sterile, servite zeci de ani de socialiştii occidentali. Sunt excedat de revoluţiile champagne, de bobo, de guerillele de salon, de Mai '68.

Apoi, mi-e dragă Franţa, şi vreau pentru ea un socialism ceva mai realist, şi, dacă s-ar putea, aflat mereu în opoziţie. :))

Vitalie Sprinceana spunea...

un asemenea socialism as vrea si pentru Moldova, si Romania... :)

cristians. spunea...

Eh, da! Unul mai puţin "purtător" de mită electorală, de populism, de haiducie sau de corectitudine politică. Un socialism al dialogului realist. Un socialism "când-se-cuvine". Şi mi-aş mai dori cât mai puţini clienţi ai acestui socialism, ai statului în general.