Dulcii ani ai ocupaţiei

Auschwitz la sfârşitul iernii 2006/2007.

Sunt mai multe adevăruri istorice pe care, în Franţa, nu le poţi rosti, fiind obiectul unor tabu-uri cu accente psihotice. Unul dintre ele, pentru care poţi plăti penal, este a afirma că anii ocupaţiei germane, 1941-1944, au fost unii destul de lejeri în ospitalitatea lor față de ocupant. De-a lungul lor, iresponsabilitatea civică şi un dolce far niente generalizat ajungând la cote uriaşe. Nimic nou, nu-i aşa?,  în acest tabu devenit lege, că doar nu altfel a procedat intelighenția marxistă franceză şi cu cei care îndrăzneau să conteste teroarea sovietică, stalinistă. Politica struţului. Şi fluturarea delictului de opinie.

Timp de zeci de ani, după al doilea război mondial, Franţa a refuzat amnezic, îngoșând obrazul, să recunoască (deşi e un fapt care nici măcar nu mai necesită cercetări amănunţite, totul petrecîndu-se cu o largă participare a maselor, la lumină) deportarea voluntară, aproape entuziastă a 76 000 de evrei de sub umbrela Vichy. Aceştia, ţineţi-vă bine, fuseseră nevoiţi să-şi achite biletele pentru clasa a III-a, deşi transportaţi, în realitate, cu vagoane de vite - în "culturala", "internaţionalista" Franţă! Chiar nu pot să-mi imaginez câtă neobrăzare îţi e necesară ca să-i arăţi cu degetul pe alţii (România antonesciană, de exemplu) pentru pogroame, să ocupi apoi grabnic o halcă mare din Germania deja învinsă şi să pozezi curveşte în cobeligerant! În prezent, urmaşii celor trimişi în croazierele morţii încep să ceară despăgubiri SNCF pentru "calitatea" transportului şi destinaţia letală a călătoriilor. Şi li se dă câştig de cauză, pe bună dreptate.

Tot legat de această perioadă, recent, a fost vernisată o expo de fotografii din anii ocupaţiei la Bibliothèque historique de la ville de Paris. Până şi Le Nouvel Obs "scapă" un sarcasm fin la adresa atmosferei de cruntă nesimţire ce domina străzile pariziene: Les terrasses de café, le zoo de Vincennes ou la foire du Trône donnent plutôt l'image d'une ville insouciante et peu meurtrie par la présence de l'occupant. Bănuiesc că nu i-au plătit naziştii să arate satisfăcuţi pe toţi cei care au fost suprinşi în instantanee. Numele expoziţiei: "Les Parisiens sous l'Occupation".

http://tempsreel.nouvelobs.com/actualites/culture/20080408.OBS8672/polemique_autour_dune_exposition_sur_paris_occupe.html