Doamna neogotică şi un art nouveau

Nu înţeleg de ce nu am postat mai devreme alăturatele „clipe" fotografice bucureştene. O doamnă uitată într-o casă neogotică, fentând tăcută pe balcon implacabilul, împreună cu dumneaei mai respiră clădirea pe care în mod discret o locuieşte.

Şi un exemplar în început de ruină din cel mai frumos art nouveau posibil. Tot Bucureşti. Aproape de Biserica Amzei. La ora respectivă, zăbovisem în stradă minute întregi, lunecând pe curbele senzuale repetate în fiecare detaliu, de la ramele ferestrelor până la stucaturi. Art nouveau este stilul în care trăiesc. Nu am întâlnit o formă de expresie arhitecturală care să-mi vorbească mai pe înţeles. Ia priviţi!