Vladimir Tismăneanu ne lasă gândirea pradă unui citat covârşitor din Monica Lovinescu în EVZ.
Pentru Monica Lovinescu, intelectualul trebuie să-şi ridice vocea împotriva Răului. Este punctul în care gândirea ei se întâlneşte cu aceea a Hannei Arendt, a lui Raymond Aron şi a lui Albert Camus. Comentând în 1961 o carte a ex-marxistului Pierre Fougeyrollas pe tema rupturii cu misticismul comunist, Monica Lovinescu îşi afirmă un crez care va rămâne cel de o viaţă:
Pentru Monica Lovinescu, intelectualul trebuie să-şi ridice vocea împotriva Răului. Este punctul în care gândirea ei se întâlneşte cu aceea a Hannei Arendt, a lui Raymond Aron şi a lui Albert Camus. Comentând în 1961 o carte a ex-marxistului Pierre Fougeyrollas pe tema rupturii cu misticismul comunist, Monica Lovinescu îşi afirmă un crez care va rămâne cel de o viaţă:
„Intelectualul ar trebui să-şi păstreze energia critică, nerespectul tabuurilor, dar să nu se mai închine supremaţiei raţiunii (raţionalismul de tip clasic este o gândire de mult epuizată), să nu mai confunde mitul cu superstiţia (minimalizarea miturilor a fost una din capcanele în care a căzut intelectualul secolului nostru, devenind astfel victima predestinată a mitologiilor fabricate în arsenalele raţiunii), să renunţe la premisa falsă a salvării prin cultură“.
8 comentarii:
superb. fiecare cuvintzel. thanks! :)
oblia
:) "Meritul" meu este doar acela al culegătorului.
Aş fura bucuros crezul ăsta. Oricum, vorbele acelea au venit singure înspre mine. S-au aşezat pe teren fertil.
Sigur. Si Nietzsche si Cioran au simtit insufucienta culturii ca salvare a omului. Iar Camus e un "ateu crestin". Vb. lui Steinhardt: "sa tot avem parte de atei precum Camus".
Camus? Mon amour! Mi-am promis că de la împlinirea unei anumite vârste, la 10 mai a.c., mă voi întoarce asupra operei lui.
mi-e inca sila, o sila de taran vechi nevoit sa vina la oras sa semneze hartoage pentru pensie, de circul nesimtit, de marsurile funebre cantate vesel si pe ton satisfacut - ne-am mai fabricat niste eroi care sa ne stearga mucii de la nasul constiintei. dar numai post-mortem.
aud ca vor sa-i faca strazi... pe biroul vreunui analfabet din consiliul local - sau consiliile locale - va sta o hartie caruia nerodul ales de norod ii va citi antetul, o va aproba si-i va trimite pe amandoi de manute, sa-si palavrageasca telectualismele prin vreun colt de Rahovă.
Cert, străzile/străduţele cu numele celebrei răposate vor fi plasate către periferie, unde este loc. În centru, nume ca Zorilor, Eroilor, Armata Poporului (ce greaţă mi-e de denumirea asta de staţie de metrou!), Lacrimei, Poetului vor rămâne neatinse.
Cu de departe legătură, mă uitam ce declaraţii au dat francezii şi ce au spus polonezii la instalarea lui Medvedev. Francezii, prin eseistul Kouchner au declarat fără dubiu Rusia o Democraţie, ridicându osanale orânduirii (doar sunt obişnuiţi), polonezii, prin gura primului ministru, şi-au exprimat franc scepticismul că în Federaţia Rusă ceva se va schimba radical în bine sub mandatul celui de-al treilea prezident. Chestie de vertebre! Noi nu avem aşa lideri!
Şi revenind: elitele ne mor în anonimat. Ne este insuportabilă prezenţa lor printre noi, în timpul vieţii. În comparaţie cu asemenea oameni, mizeria şi lipsa noastră de glorie se reliefează în toată strălucirea lor.
refuz, din intuitie sau din optimism, sa cred ca tot francezul de rand poate sa se ascunda sub umbrela nataraului doct de care ai vorbit. Mi-e groaza sa cred, din naivitate pesemne, ca ar mai fi in lume vreun alt caz de extirpare atat de mare a constiintei neamului in afara de cel al Rusiei, care mai au 9 anisori si pot sarbatori centenarul ororii. Din tavalugul asta, cine sa scape?
PS : daca inteleg bine din comentariul de mai sus, esti nascut in zi regala. Primeste te rog, urarile mele de paharnic.
Sunt născut în 10 MAI. Mulţumesc mult de urare! Mi-a mers la inimă. Ah, seria asta, 1866, 1877, 1881, 1975...:)) Zâmbesc!
Trimiteți un comentariu