sâmbătă, 26 aprilie 2008

Adverbul acordat

Aşa-i de linişte că pot să o respir încîntată.

Am avut ieri imaginea apocaliptică a bisericilor cu difuzoare şi ecrane mari pe ziduri, aşa încît orice credincios de balcon să poată vedea şi auzi ce se întîmplă. Cum ar veni, sunteţi serviţi (groaznic!) la domiciliu.

Am trecut fără să mă mai strîmb (la ce bun) peste feminismele lui Atwood, care se ivesc clar oricît le-ar suci şi răsuci în contrariu.

Nici apariţia unei fete cu zîmbet sclipitor (cîndva), cu mîna plină de inele şi grijă pentru "făcutul sprîncenelor" (acum) nu o să îmi strice zen-ul.

8 comentarii:

ama spunea...

eu nu am mers la Inviere. (din pacate) Invierea a venit la mine!

Desi stau la distanta considerabila de orice biserica, aseara nu am putut adormi din cauza vocii preotului, care parca vorbea sub balconul meu.

Este absolut necesara aceasta tehnologie moderna? Si ei nu se supun acelorasi norme de poluare fonica? :(

Cristian SÎRB spunea...

"Cuvântul Domnului" la difuzor, servit cu forţa, iată încă un amănunt care mă oripilează. Şi, după cum se vede, cu efecte din cele mai contrare intenţiei.

Idem screensaver-elor cu icoane.

vitalie spunea...

mai in gluma, mai in serios, urmatoarele servicii ale Bisericii vor fi:
- sfintirea on-line... (se transmit pe mirc, mess sau gtalk cateva picaturi de aghiazma virtuala)
- sfintirea promotionala (cativa enoriasi, alesi aleatoriu vor beneficia de un Hristos a inviat cu 3-4 ore, zile decat restul credinciosilor)
etc etc
p.s. protestez

Hiacint spunea...

Probabil "reprezentanţii Domnului" ar răspunde că ei nu se supun regulilor lumeşti. Normal.

Există screensavers cu icoane? :|

Cristian SÎRB spunea...

Există cu icoane. Mi-a fost dat să văd.
Precum s-a înfiinţat şi spovedania online. Păi, dacă exista păcătuirea virtuală, de ce nu ar fi apărut şi opusul ei mântuitoriu?

Oare sună a marxism dacă mărturisesc că le-aş arunca uneori toate astea, făţărniciile astea popeşti, în foc? În speranţa că o Biserică mai puţin goală de sens va apărea din cenuşă.

Cristian SÎRB spunea...

Vai de mine, ce am scris mai sus! Sună a 1789. Or, departe de mine gândul. Nu din prea plin iluministic am ajuns să înşir asemenea consideraţiuni. Ci din nevoia de Biserică, ţin să mă dezic de cei care ar exulta să le vadă rase de pe suprafaţa pământului.

Ca să schimbăm macazul, eu cred, M., că e sănătos să strâmbăm din nări şi din sprâncenele favorite la -isme. Orişicât, bruma mea de educaţie creştină nu m-a convins asupra necesităţii unui exces de toleranţă cu deviaţiile.

Nu înţeleg de ce te mai torturezi cu Atwood. Prefer o gâscă mallistă golită de substanţă unei feministe asexuate.

Hiacint spunea...

Eh, am avut de ales în tren: citesc Atwood sau trag cu urechea&ochiul la conversaţia unei gîşte malliste căreia îi ieşea burta din jeanşi? Am şi eu anumite standarde de suportabil/insuportabil.

Am scris pe Bookblog despre Atwood şi ce e de apreciat la ea, pe lîngă ce spuneam, că se citeşte fără pauză (deci numai bun dacă mergi cu trenul ore în şir - ce rea sunt!)

Cristian SÎRB spunea...

Păi, în adolescenţă, tot fără pauză am citit şi Shining de S. King.

Gâsca avea burta aşa proeminentă? Sau doar era le vedere?