Am notat acum o săptămână visul ăla și de atunci s-a instaurat de la sine un fel de tabu asupra caietului, un ceva neclar nu mi-a mai îngăduit să mă apropii de el, de parcă m-aș fi putut contamina sau aș fi putut da peste ceva neplăcut, de nevăzut, o scenă prea intimă, o goliciune, o rană, o durere, un secret bun de uitat.
Nu știu dacă să deplâng zilele ce trec ori mai bine să le dau pace în curgerea lor, să găsesc mai departe cele mai inspirate metode de far niente și de a nu mă mai examina angoasat pe mine însumi facendo niente.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu