Revin la iocan#2. Cu părere de rău o zic, o fi având Raluca Nagy fizionomia cea mai interesantă dintre femeile publicate până în prezent de revista iocan, dar lucrărica ei e numai de umplutură. O mâzgălitură, scrisă - probabil - pe un MAC, în vreo cafenea fițoasă din „Timi” (cum grețos „alintă” cu toții orașul ăsta).
Vezi? - cum fură privirea cineva care arată a scriitoare, a artistă, dar nu e. Doamne sfinte, la o sumară răsfoire „pe net”, găsim că R. Nagy a publicat în mai toate revistele hip ale țărișoarei: de la Dilema veche la DOR. Ba, mai mult, are și o povestire cuprinsă într-un volum colectiv, apărut la TREI: Scrisori din Cipangu. Povestiri japoneze de scriitori români. Numita culegere îmi stârnește un entuziasm minim.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu