Mi-e de neînlocuit libertatea! N-aș abuza de ea, iar uneori nici n-aș folosi-o. Vreau doar s-o am, s-o știu acolo, pregătită a-mi fi de folos, să nu mă simt înăbușit de reguli, nici de interdicții, de obișnuitele adulații - obligatorii sau voluntare - ce ajută societatea să scrâșnească mai puțin. Să nu cânt, să nu laud. Să-mi joc jocul meu de șah cu viața, să-mi trăiesc sufletul, să-mi împlinesc în vreun fel prezența pe fața Pământului, lăsând vestigii nedureroase în niște conștiințe, în niște memorii afective.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu