În zadar tot repet, timpul nu poate fi întors; o să mi se spună că-s un reacționar-avantgardist, însă e foarte greu de contrazis că the nineties chiar erau o epocă în care Marea Britanie dădea tonul și dirija fenomenul muzical underground - eliberând pe piață cel mai bun sunet, cei mai buni interpreți, în fine: își „rezerva” pentru sine, ca o urmare firească a tripticului talent-calitate-volum, primele locuri din top! Astăzi: Sneaker Pimps.
Trip-hop a rămas, după mine, cea mai potrivită structură pentru jazzul nou, pentru acid jazz - de asemenea. Dacă vrei să fuzionezi câteva stiluri: electronica, dub, reggae printre care și elemente de jazz, trip-hop-ul oferă creuzetul ideal. Călătorește meticulos, se întinde leneș, poate fi grăbit din tempo și făcut să răsune fastuos - la rigoare. Poate bubui sau, dacă trebuie, e foarte în regulă să fie lăsat să curgă șopotind. Sample-urile îi pot fi așezate în cârcă fără grija că nu vor fi judicios distribuite de-o parte și de alta sau direct pe spinarea ritmului. Variațiile în interiorul trip beat-ului sunt cuprinzătoare, cvasi-infinite. Numărul accentelor, densitatea lor, profunzimea lor stau la latitudinea producătorului, conform semnăturii audio a fiecărei trupe (Spin Spin Sugar e concepută pe calapodul: 1-2, 1-2 - un fel de dnb mai lent, potolit în cele 5 percuții rapide, finale). Obișnuit e ca acest stil să poarte cu bună știință îndeosebi sonorități melancolice, trancy, destul de închise la culoare - Massive Attack fiind adevărații campioni ai întunecimii cinice.
 |
| Kelli Dayton |
Din pricina lipsei de imaginație lexicală a cronicarilor muzicali, trupe ca Sneaker Pimps, Massive Attack, Portishead sunt incluse, facil și în devălmășie, la categoria dance. Ceea ce mi se pare o stupizenie. Sunt de acord că bătaia ritmului e înșelătoare, dar asta - pentru urechile cu simț - numai până în momentul în care vocalistului îi vine rândul să-și execute partea ce îi revine din piesă. Bineînțeles, pentru cunoscători nu va fi niciodată cazul să aștepte prima strofă, ca să înțeleagă dacă se lasă cu dans sau doar cu legănare. Anumite mângâieri nevrotice de clape, o anumită atmosferă cel mult de-un optimism cumințel, atins de langoare, dau de știre (în absența versurilor) că clipele ce urmează vor fi mai mult de introspecție decât de exhibiționism.
Renunțând pripit la obrăznicătura aceea cu ochi migdalați și voce nazală, de fiică alintată - Kelli Dayton (uimitor cât de simplu știau să pozeze artistele lor, față de paparudele noastre), Sneaker Pimps a scăzut considerabil din punctul de vedere al sound-ului în ansamblul său, păstrându-și, în ciuda acestei bizare decizii, un „specific”, o linie melodică recognoscibilă. Cât despre Chris Corner (IAMX), unul dintre fondatorii grupului, el a izbutit solo un rock-soundtrack minunat la minorul film Les Chevaliers du Ciel (recomand pasionaților OST-ul). Îmi pare că, mai înspre zilele noastre, s-au cam căznit să se „profunzească” și nu le-a prea ieșit. Le lipsește tocmai doza aia de obrăznicie! Lucru care lui Armand van Helden, aș zice, nu-i lipsește defel în remixul său: SNEAKER PIMPS - Spin Spin Sugar.
9 comentarii:
Pfff, a naibii coincidență, toată seara am ascultat Massive Attack... Sneaker Pimps nu am ascultat niciodată; o fac acum.
Trip hopes :)
Nu am auzit nici eu de Sneaker Pimps până acum, deși melodia 6 Underground îmi e cunoscută.
I-a ghicit bine Armand van Helden cu remixul său, îmi place. E fain să dai peste remixuri care îmbunătățesc piesa originală, nu o distrug .
Solista zici că are ventuze în loc de buze, poate ”lucrează” ca vampir în timpul liber. :)
Foarte bine.
Salut. Mi-am adus aminte de voi cu un scop precis, pe care l-am uitat la 30 de secunde dupa ce-am citit postul asta. Acuma mi-au venit alte idei si le vad cu bagaje, cre ca or sa ma locuiasca o vreme, cum ar veni. Lumea zice (aiurea) dance la tot felul de timpenii nu de ieri de azi, ci cam de cind altii ziceau, la vremea lor, ca zgomotele eliberate de alde Aphex T, Autechre, Plaid, BoC si alti ciudati asemenea cica s-ar numi IDM. Si chiar asa se cheama, culmea. Adica incercati voi sa dansati (fie si inteligent) pe µ-Ziq sau Freeform si mai vorbim dupa aia.
Tripu a fost misto, dar si-a cam trait traiul (nu?). Eu n-am mai auzit nimic care sa ma dea pe spate in ultimmmmii ... 2 ani, daca nu 3. Din cauza asta (dar si din cauza ca am mai imbatrinit) m-am si tirat spre sunete mai usor digerabile, iaurt cu bifidus, ambient dub, alde Marina Voica, The Orb, Tosca lu Dorfmeister si alti zgubilitici de acelasi calibru. Imi place ce face BoC in "prezent", daca pot sa zic asa, dar ala nu mai e trip, nene. E ceva care la care lumea ii zice soundscape smthing, si pe felia asta exista si niste australieni super bengosi (pariu ca nu-i stiti?) care se cheama AIR, as in All India Radio. Asa cum e destul de probabil sa nu-i stiti nici pe bacii banateni de la Makunouchi Bento (recomand Gymnopedie, care e moka la archive.org, impreuna cu tot ce au facut ei la inceputul mileniului).
Da, deci trip hop. Pai daca m-ar intreba cineva, as zice ca cele mai hop de la trip hop au fost niste cintari semnate Amalgamation of Soundz, alea de la inceput, scoase de la Dorado / Filter, care acuma sint morti si ingropati. Pe mine astia ma transporta rau de tot, in caz ca simt nevoia.
Gata.
Ieri am baut cam mult ceai verde, aveam ochii cit cepele si de-aia am si facut atit de mult zgomot. Acum as mai fi zis ca desi Massivii de la Attack sint, din motive care mie nu-mi sint foarte clare, mai vizibili prin partile noastre, Underworld e o trupa de acelasi calibru si care joaca in aceeasi liga (chiar daca-s mai putin trip si mai mult progress). Si nu doar pentru ca Sola Sistim (care, in fond, vine de pe un album scos cind trupa era nitel obosita) e una din piesele alea pe care le poti pune in loop cite doua trei zile, fara sa te saturi.
Chiar asa. Daca as fi Insomar, Metromedia sau Gallup, i-as intreba pe oameni care-s piesele pe care le pot asculta incontinuu fara sa se plictiseasca. Fara Guta & Salam, da? De Guta & Salam nu te poti plictisi by default, e o lege a firii. Guta & Salam rulez.
Într-adevăr, Underworld sunt de altă factură (avem, prin arhiva recentă, o postare și despre ei).
Acum, vorbind la singular (adică eu), trip hop a fost doar un fel de treaptă în viața mea party-muzicală. Ce ascultăm noi (eu și grupul meu - care nu mai există în forma inițială) e, de fapt, techno. Iar la techno nu simt nevoia să enumăr nume.
Cu „serialul” meu despre marii dispăruți (y compris, stiluri & trupe), vreau să aduc un infim omagiu celor care mi-au scuturat temeinic prima tinerețe.
Ce remarcam eu mai deunăzi era că, deși am îmbătrânit (mai mult din lipsă de oferte petrecărețe, decât din cauza anilor), am rămas la fel de avid de sunete dure.
În prezent, pe ritm de trip se mai „pune” noul jazz și cam atât. Ceea ce mi-e suficient. :) Bine ai (mai) trecut pe la noi, Helena!
Nu prea cer eu lucruri de la oameni (oamenii sint obositi si plictisiti) (ca si mine de altfel), dar acuma fac o exceptie si te rog sa-mi spui daca ti-a placut Gymnopedie. O gasesti pe Trcutu. Si sa-mi zici ca ti-a placut chiar daca nu ti-a placut, ca sa nu am iar de cautat nod in papura.
(http://www.archive.org/details/one020)
p.s. m-am destrabalat vreo 3-4 ani cu arome de psy & goa, de la ultraviolenti pina la ultimii adormiti. Nu prea mai merge, vreau slagare, vreau Mirabela Dauer. Doar Shpongle mi s-a infipt rau de tot in creier. Lui Posford asta cred ca ii curg povestiri fantastice de Ambroise Bierce prin vene, nu apa chioara ca la toti muritorii.
SE pare că eu m-am destrăbălat mai mulți ani, între 1996 și 2010, dar nu despre o competiție a destrăbălării vorbim noi aici. :)
Am ascultat Gymnopediile și mi-au plăcut (adică mi le-aș mai pune ca fundal pentru lectură, acasă), semn bun.
Poate nu am înțeles eu bine: tu ți-ai conceput comentariile la textul meu ca pe niște „căutări ale nodului din papură”? Dacă da, demers zadarnic: e neproductiv să cauți nod în papura preferințelor muzicale ale cuiva. Plus, eu nu-mi propusesem aici inventarul complet al proiectelor electronica-trip hop-big beat. :)
Psy și goa noi am încercat în repetate rânduri, însă fără prea mare succes. Cum spuneam, vârsta nu m-a sedat deloc. :)
Trimiteți un comentariu