duminică, 14 noiembrie 2010

În căutarea unui titlu

Citesc cu înverșunare microromanele lui A. Oișteanu, grupate în volumul Cutia cu bătrâni și petrec o noapte zbuciumată, cu nădușeli și zvârcoliri fără sens. Stare febrilă. Vecina, la orice oră aș tresări eu din somn, pășește apăsat la etajul superior, ca un mascul - tată de familie bețiv și scandalagiu. Nu te pui cu ea. Cât de aprigă și stângace i-o fi îmbrățișarea? Că, în rest, geme ca o văcuță generoasă. Una cu viață sexuală regulată.

Cârpaciul este evreul obosit să mai fie evreu. Dintotdeauna obișnuia să se strecoare ilicit afară din ghetou și presta munci interzise iudeilor. Munci de goimi. Deși, mizerabile mărunțișuri. Cârpeli, adică. Se amăgește că trăsăturile sale evreiești nu sunt atât de pregnante ca la semeneii săi. Că rușii l-ar putea ignora, trecând pe stradă, și că privirile lor nu se agață atât de stăruitor de nasul lui „potrivit de mare”.

Legiferăm dreptul la narcisism, așa cum americanii îl au pe cel la fericire? Narcisism - laissez faire - individualism - liberalism. Merită ceilalți o halcă atât de însemnată din dragostea noastră, din timpul nostru? Cum o justifică? Cum și-o câștigă?

Feminismul - sexul politizat.

Seducția vorbei bine ticluite. Îmbătat de propriile plăsmuiri. Parcă aș vrea să ademenesc și să conduc întreaga lume la laminor; să o azvârlu în foc ca s-o topesc, vrăjind-o până acolo cu vorbe de miere. Jocul interminabil de-a topica și de-a insinuarea lunecoasă.

Trânta cu somnul și cu cartea. Sau un ménage à trois: somnul citește cartea și cu mine dă tandru de pământ.

10 comentarii:

lolablau spunea...

felicitari, ati scris perfect...va invidiez cateodata:) v-as citi cu interes o carte, si blogul ar putea fi un mod de popularizare a cartii...

Cristian SÎRB spunea...

De curând, am menționat p-aici că, dacă se va naște o carte din blog, ea va urma să fie dăruită în stilul „door-to-door” (parcă așa era numele). Nu va fi lansare, nu voi alege o editură prestigioasă. Nu va avea preț. Chiar m-ar bucura să știu că o aveți undeva la îndemână pentru răsfoire.

Dacă e ceva de invidiat e că scriu de 3 ani și nu m-am săturat. Dar nu scriu de 3 ani mereu bine. :)

capricornk13 spunea...

@cristian: iti place Cutia cu batrani? Mie mi s-a parut formidabil primul micro-roman...
off-topic - multumesc pentru ieri, tu si danut aveati dreptate, am inchis comentariile si le-am sters pe toate cele existente

icecream spunea...

as zice ca merita. dar depinde cine sunt acei "ceilalti"
in dragoste nu e vorba de castig, nici de pierdere, nici de timp risipit. conditia e una singura: reciprocitatea. dar nu toti avem asteptari similare....

vecina incepe sa te obsedeze :)

buna dimineata, zic.

Cristian SÎRB spunea...

Obsedantă vecină, așa e! Prinde contur și în curând își va cere drepturi suplimentare. :)

Capricornk13, primul micro din cele două e cel mai bun. La celălalt, am mai și ridicat din sprîncene, recunosc.

Despre comentarii: așa am crezut eu că s-ar fi cuvenit, era doar un sfat. Asta mi-a fost intuiția și ăsta, simțul.

Hiacint spunea...

„Merită ceilalți o halcă atât de însemnată din dragostea noastră, din timpul nostru? Cum o justifică? Cum și-o câștigă?”
Trebuie s-o justifice/merite/cîștige?

Cristian SÎRB spunea...

N-am dat răspunsul, am fost prudent. Nici nu-l știu. Dragostea, desigur, nu este supusă legilor economiei de piață.

:)) Pe lângă asta, cine știe ce-o fi fost în mintea mea la ora când am scris rândurile acelea.

Rares spunea...

Era ceva bun în mintea ta. Întrebările sunt mai importante decât răspunsurile.

icecream spunea...

Cristian, si daca l-am dat eu, o parte in mintea mea, o parte aici, sunt imprudenta? :)
Intrebarile care raman fara un raspuns sunt ca si copiii care raman fara tata. Cresc (si copiii si intrebarile) se fac mari si ceva le lipseste mereu. Dar eu am o problema cu asta si sunt desigur, subiectiva.

Cristian SÎRB spunea...

Înseamnă că tu ai deja răspunsul sau că tu ești mai curajoasă decât mine. Sau mai tranșantă. :) Nu e nimic de blamat.