duminică, 21 noiembrie 2010

Bucate

Mă înălțase din puterea trupului său mic, roasă de dorință, după doar câteva pahare de vin ieftin și acru. Se ridica de mijloc cu tot cu mine, așa îmbrăcată cum o găsisem, nu era nevoie să-mi traducă în cuvinte ce poftea, ce aștepta să fac pentru ea. Mi se arcuia sub apăsare, îmi închipuiam că-s imponderabil, un slăbănog lungan pe vremea aceea - bazinul ei îngust mă împingea în sus și mă susținea pentru câteva clipe în imponderabilitatea dorinței. 

În baie, s-a dezbrăcat din puține mișcări smucite, goală, și s-a întins în plin freamăt pe un prosop de față, pe care singură și-l așternuse peste gresie. Pielea prindea de pe-acum să-i lucească negru, negrul de ceremonie; îmi arătă doar albul ochilor.

Înainte de-a mă rătăci în întuneric, mai găsesc răgaz cât să-mi agăț bine ochii în țepii tatuajului ce îi înconjura brațul (nu știu dacă era stângul sau dreptul) - schița unei cununi de spini neogotice, rămasă neterminată. Lichefiați, ochii mi s-au scurs, odată cu trupul, în nimicul insațiabil din ea. Sau e memoria mea care falsifică?

2 comentarii:

icecream spunea...

falsifica bine dar acum sunt atat de obosita incat imi pare ca-ti lipseste ceva.

Cristian SÎRB spunea...

Îmi lipsește memoria, vezi bine.