E ceva în vulgaritate care atrage. Sau e un anume fel de vulgaritate care aduce o tresărire în spatele feței ofensate cu care o privesc. De exemplu, reclama alăturată, pe care o văd, în trecere, măcar o dată pe zi. Reprezintă tot ce are lumea noastră mai ofertant: strălucire, bani, nonșalanță, impertinență, dorințe ușor de cumpărat, vise ușor de materializat. De fiecare dată îmi provoacă o grimasă tristă: promisiunea intimității în schimbul unui bulgăre de aur? Dar și interes: în sfîrșit e epoca în care schimbul din relații e exprimat direct? Și fiecare știe ce are de dat și ce primește? Dar oh, ce trist și ce vulgar! Și totuși... E ceva tulburător în poza asta. Îmi vorbește despre nebunia sexuală fără pic de senzualitate, despre trupul - obiect perfect, ireal, despre satisfacțiile goale, despre diplomația blondă, cu pielea lustruită. La fel de mult ca sumedenia de titluri din tabloide și emfaze culturale, poza asta vorbește despre lumea noastră.
8 comentarii:
„Reprezintă tot ce are lumea noastră mai ofertant: strălucire, bani, nonșalanță, impertinență...” și în același timp - tot ce n-are lumea românească, dar tare s-ar mai screme ea să imite, să mimeze, să pretindă c-ar avea: strălucire, bani, nonșalanță.
Lumea românească, în ciuda grobianismului generalizat (oh, mie-mi place să generalizez, așa că, abțineți-vă) e rigidă, are pari înfipți în fund, n-are nici un stil, dar nimeni n-o poate opri să-l râvnească.
În locul tău, aș fi pus „emfazele culturale” înainte de titlurile de tabloid (de care-i infectată întreaga presă!), pentru că, ai zice, în rare locuri din Europa cultura „se face” atât de mult din vorbe, simpozioane, deșertice gesturi stradal-urbane, și atât de puțin din ACTE, fapte, muncă, creativitate.
Am și eu parfumul, varianta homme. Dar să știi că nu mi se zburlește părul așa, nici nu mi se strâmtează masculin pantalonii! Am să fac plângere.
senzualitatea, sexualitatea, eroticul intotdeauna vor vinde mai bine. vulgaritatea...depinde cum e perceputa. insa tot am impresia ca, de aceasta data, paco rabanne nu si-a ales prea bine reclama pentru noul parfum.
fotografia imi sugereaza o femeie ieftinuta, putin cam ametita de bautura, iesita dintr-un cazinou sau dupa o ciufuleala, in niciun caz una atragatoare, parfumata si buna de pat.
dar poate ca barbatii o percep cu totul altfel :)
Tipa - care mai și are o constituție incertă, către masculinizată - nu e percepută deloc (de bărbatul-eu) ca o ființă atrăgătoare, să mă ierte ea!
Sper să nu ofensez pe nimeni, dar eu nu am aderat nici un minut la tendința osos-fusiformă a haute couture (unde, „liderii de opinie”, trend-setter-ii, sunt mai toți gay și, ca atare, mă îndoiesc puternic că au habar ce mă incită pe mine, hetero, la o femeie...). Nu am să dezvălui aici ce, deși se cam poate vedea din ce scriu.
În orice caz, nu oasele expuse!
fina observatie- tipa are o nuanta masculina, el, invers...si mie, straniu, un sentiment similar mi-a trezit, de incompatibilitate, de lume rece, straina, alienata de sine
Cristian: varianta masculină e interesantă, știu. Trebuia să fi scris emfazele înainte, da.
Dar priviți aici și aici, e totuși ceva comun. Publicitatea a evoluat în sensul istoriei :)
Or fi, deh, niște femei abia extrase din coasta lui Adam (multe coaste a avut și dl Adam!). Or fi abia în curs de efeminare.
Eu am o "problema" cu gestul pe care il face. Mi se pare atat de ieftin, ca n-are nici o legatura cu Millionul scris pe parfum. Ce discordanta.
Mi-a placut analiza.
Hmmm, mi-ai dat o tema de cautare interesanta, asta cu evolutia reclamelor la parfum. :D Sunt singurele reclame pe care la admir in reviste, si sunt la fel de usor de manipulat vizual ca oricine cand vine vorba de promisiunile - olfactive- ale parfumurilor. Ce-i cu lumea asta ciudata...
Trimiteți un comentariu