marți, 9 noiembrie 2010

Jocuri târzii

Jocul: ea să aștepte, el să alerge după ea. Ea să-i scape. Ea - să nu-i mai ceară niciodată scuze. „Poți captiva pe cineva doar prin anumite rezerve, câțiva pași înapoi (...)”. (Ingeborg Bachmann - Malina) Conveneam mai deunăzi cu cineva că cea mai obsedantă atracție amoroasă este teama-atracție. Atunci când persoana care te atrage îți inspiră și teamă. Unii iau, ce-i drept, bâlciul trist al dependențelor drept marea pasiune a vieții lor.

Ivan (Malina) este unul dintre acei nefericiți bărbați, stârniți de inexistentul „mister feminin”. De fapt, de jocurile seducției. „Fără joc nu se poate.” Și tocmai el își găsește o femeie căreia nu-i place să se joace. Și care încunviințează cu lejeritate să se dea mereu de gol.

O bucurie. Încă-s în căutarea unui motiv de zâmbet interior. O carte la paginile căreia să ard să mă întorc, după ora 5; o viață decentă, fără lipsuri mari. Nu știu. Eu am îmburghezirea în măduvă! Sunt  un extremist-liberal numai când vine vorba de opțiunile mele muzicale, de constrângerile ierarhiei obligatoriu patriarhale din căsnicia tradițională, de „statul maximal”, de libertatea de expresie. Singurele lucruri pentru care aș ieși în stradă ca să militez ar fi: retragerea masivă a statului din afacerile individului (minarhie) și respectarea literală, chiar politic incorectă, a libertății de expresie.

Ședință de analiză. Se discută diverse. Scoțianul, cu fața cuprinsă de paloare; ea - cenușie, ca de obicei, și fără trăiri faciale, meduza mea, una dintre meduzele mele; iar celălalt - necioplit și negru, de la fumat, repeta idei gata mestecate, clișee.

Vecinele de sus cad, hârjonindu-se, cu patul conjugal și cu tavanul în apartamentul nostru, luat cu chirie. Zi de sfârșit de octombrie, e foarte cald sau așa pare. Nimic, încă, din suferința de azi. Candelabrul se înfige în fundul vecinei. Vecina geme, plăcut surprinsă.

12 comentarii:

Carmen-Corina Gugu spunea...

E mult lirism în proza ta...
Interesant ”jocul” ăla, și pe mine mă prinde.

Cristian SÎRB spunea...

Mai mult decât o „proză”, asta e, de fapt, povestea zilelor.

lolablau spunea...

"Conveneam mai deunăzi cu cineva că cea mai obsedantă atracție amoroasă este teama-atracție. Atunci când persoana care te atrage îți inspiră și teamă. Unii iau, ce-i drept, bâlciul trist al dependențelor drept marea pasiune a vieții lor."
dati-mi voie...dracu' stie care e cea mai obsedanta atractie amoroasa. nu inteleg chetsia cu teama...poate alt cuvant mai nuantat ar fi mai explicit? nimeni nu ia in serios'balciul trist al dependentelor'. suntem condamnati la balciul acesta, ne resemnam, dar stim ca nu e pasiune, e doar o otravire inceata, ca in 'lumina de gaz'...la sfarsit, nu mai vedem nimic, exact ca saraca ingrid bergman:)
perversa vecina aveti.nu-nteleg placerea asta cu sodomia...oare chiar le place femeilor?sau sunt proaste iremediabil? la barbati am citit ca e altceva.
burghezia, meduzele, conceptiile, principiile, votre bourgeoisisme me souvient d'Hermann Hesse...:) scz ca am scris mult si prost.

Cristian SÎRB spunea...

Tre' să mă credeți pe cuvânt că atracția-teamă există. :) Pot certifica doar cu cuvântul meu... Și da, e de neînțeles! Iubești pentru că te atrage, nu pleci pentru că te temi. Iubești pentru că te temi să plece. Iubești pentru că nu poți pleca. Te atrage, pentru că te temi.

Nu o știu lămuri pentru public. Poate m-aș descurca mai bine dacă aș stăpâni cu meșteșug conceptele psi.

Carmen-Corina Gugu spunea...

Nu cred că este vorba de prostie în ”sodomie”, cum ar putea fi vorba de așa ceva în alegerile noastre sexuale?, ci chiar despre acel joc ”plăcere-teamă”, to make a long story short. Într-adevăr, poate este nevoie de un cuvânt mai nuanțat aici, deoarece există un spectru larg de culori afective. Cristian, nu ai nevoie să stăpânești niciun concept psi, și oricum ți-am zis că le cunoști probabil mai bine decât mine, ai explicat foarte mișto.

lolablau spunea...

@ dl sirb
credeam ca e teama aceea venita din violenta, din dominare...atunci atractia se sterge.oare si-ar putea iubi o prostituata gracila, nenorocita si inocenta( o victima)pestele care o desfigureaza?

lolablau spunea...

@ domnisoara carmen
dati-mi voie sa cred ca femeile care practica sodomia sunt pur si simplu proaste din motive medicale( tract intestinal perforat), igienice , religioase, morale, estetice, din cauza de acceptare a statutului de sclava, jucarie sexuala. daca le face placere, sa fie sanatoase-medical vorbind.
daca mama unei domnisoare ar sti, ar vedea, ar banui ca se reguleaza in anus( scuzati, exista formule si mai vulgare romanesti, astia suntem, l'argot este ne de la haine) nu cred ca i-ar conveni. 'alegeri sexuale', 'placere-teama', astea sunt truisme ca sa ne dam intelectuali( nu fac referire la dvs in special) sa ne dam trendy, sa ne dam destupati la minte.ce atractie-teama sa fie cand proastei din filmele porno ii dau lacrimile si urla de durere iar la montaj pare ca de placere? e vb despre, vorba romanului iar, doar de cacat si iubire in aceste alegeri elevate sexuale, despre manipulari grosolane, despre 'dez-feminizare', despre pierderea unei identitati si unei stari de spirit. nimfomanele, drogatele si retardatele sunt iertate. adica, daca avem vagin si exista yoga, kegel, concentare, tantra, kama-sutra nu vad de ce sexu' anal ar trebui sa fie asa de 'normal'. ca sa nu mai zic cat de inestetic arata un fund din asta, ca o gaura de borcan de muraturi.
mai e ceva, cum ar putea fi virgina o fata care practica sexul oral( adica la greu) si anal dar il evita pe cel normal? si asta tine tot de lipsa de ipocrizie a alegerilor?

Cristian SÎRB spunea...

Lolablau, ați fi uimită să descoperiți cât de fragil este amorul oamenilor pentru libertate. Așadar, da, prostituata ar putea să-și adore peștele care-o maltratează. Milioane de femei simt la fel, ca proastele, pentru „bărbații” care le aplică frecvente bătăi conjugale.

Anal se practică de milenii. Nimic trendy în asta, doar dacă acceptăm că trendul durează de mii de ani. :) Cam ține!

Credeți că eu doar mă dau intelectual când încerc să lămuresc... nelămurita conviețuire plăcere-teamă, iubire-dependență etc? Mă supraestimați.

lolablau spunea...

am exagerat mai sus. nu cred ca femeile aleas isi adora schingiuitorii. altlele sunt motivele pt care nu pot scapa de 'atractia' aia. nu ma refeream la nimeni ca se da intelectual, vb. de chestia cu sexul anal, nu de relatia atractie-teama care e ofertanta si nelimitata...

Cristian SÎRB spunea...

Păi, altele-s motivele, desigur. Nu încap aici și nu pot fi expediate aforistic, oricât ne-am strădui.

Atunci e bine. :)

anca giura spunea...

@ lolablau

...fac o excepţie şi revin numai ca să vă( îţi) pot transmite ceva. Este minunat că vorbeşti( te pot tutui?) de bine despre mine pe blogul ,,acela''. Nu mă cunoşti decât din ce scriu, nu personal şi totuşi mi-eşti aliată. Adevărat, te-am protejat în trecut doar pentru că îmi place să fiu corectă, atâta cât pot.( Da, ,,protejat'', a existat un comentariu de-al meu nepublicat în favoarea ta.:) Tu nu ştii de el, dar azi, intuitiv, vii tu spre mine.) Există se vede o lege nescrisă de tipul: bine faci, bine găseşti. Gestul nostru reciproc o justifică. Nu sunt mistică, nu sunt bigotă, dar ea, legea aceasta a inimii, funcţionează.


Lolablau, îmi plac marile decizii, sunt vag teatrală sau poate doar idealistă. Oricum, în inima mea şi în deciziile ei cred cu tărie. Nu se va redeschide nicio discuţie asupra mea nici pe acest blog, nici pe acela. Eu nu voi fi părtaşă. Oricui, implicit mie, îi convine să fie ,,dorit'', agreat,... e frumos, prin urmare, că mă regreţi. Chiar şi de la distanţa pe care o iau acum declar că ,,masa pustie''rămâne în inima mea. E între primele cinci bloguri culturale pe gustu-mi. Cât despre sentimentele mele? O, aici nimic nu se pierde, ci poate se transformă. Sunt diplomată? ... aşa se spune despre zodia mea, că e zodia ambasadorilor prin excelenţă. Dar eu sunt prea pătimaşă, ca să fiu un exemplar veritabil din această specie. Îmi place să cred că pot fi uneori înţeleaptă, doar uneori.... Cât despre literatură, un comentator,,rău'' îmi spunea să mă retrag în ea. N-am s-o fac niciodată. Nu m-am izolat în ea nicicând.Mereu am ales să iau viaţa în piept fie ca şi pe o tornadă. Finalul oricum e pentru toţi acelaşi, dar mă simt bine curajoasă.Nu mereu împlinită, dar îndrăzneaţă. Fac elogiul vieţii,sunt un om la faptelor, literatura rămâne pentru mine doar un condiment uneori şi o ,,cale a inimii''alteori. Un meşteşug câteodată. Sau o întâlnire, de ce nu. Şi nu mi se pare că asta devine superficialitate, aşa cum s-a crezut. Cuvintele trădează, o îmbrăţişare niciodată... e unul dintre truismele mele un pic hedoniste.

Cristian SÎRB spunea...

Lolablau, acestea fiind zise, sper că fructuosul dvs dialog cu AG se va muta pe e-mail, ym etc. Urmând ca noi (dvs, noi) să dezbatem aici, pe blog, ce-o mai fi de dezbătut și ce-am început cu luni în urmă. Ăsta e, de fapt, și rolul primordial gândit pentru acest mediu.

Contez mult pe valorificarea rugăminții mele.

Pe mine, ca să apelez și la patetism, dară, persoanele și îmbrățișările lor m-au trădat mai ades decât literele (oho, și mai adesea decât muzica!). Semn că m-am și mutat în litere cu totul. End of story.