luni, 11 octombrie 2010

Neîntâmplare

Se cuvine să marcăm acest moment de restriște cu cele 10 minute ale piesei (te semilunești, te crucești ascultând, promit!) și să ne resemnăm, care cum (dacă, unde, când mai) poate:

În memoria neîntâmplării.

4 comentarii:

ancussa spunea...

Nu poci. Zupăr, good old Moby, îmi amintește de endless nameless de la nirvana (you know, mes grands-parents), dar Face it e mai fain, mai șlefuită, mai potrivită.

cristians. spunea...

Hm, „Face it” pare a fi fost făcută pentru uz propriu: e de întindere mare, nu intră în standardul „3.45” minute; e zidită cu răbdare, are de toate pentru toți. Solo-ul de chitară (fără a fi chiar o lecție în domeniu) e chiar ceva de mirare pentru un (mai degrabă) electronist.

ancussa spunea...

Cred că a zidit și cu altă ocazie melodii pline de răbdare, nu? :)
Se pare că Moby și-a petrecut tinerețile (anii 80)cu diverse trupe punk, apoi s-a electronisit și a scos melodiile ”spațioase” pe care le știm. Eu îl văd pe Moby ca pe un one man band, s-ar descurca la fel de bine cu orice instrument. E splendid să îl asculți în mașină, în timp ce conduci, totul devine mai suportabil.

cristians. spunea...

Da, n-ar fi trebuit să mă mir, dar mi se mai întâmplă asta, să uit, când scot de la congelator discografii vechi ale unor artiști totali.

Poate că ar trebui să-l asculte și conducătorii țării (impropriu numiți conducători, unii nici măcar n-au permis de la mine).