joi, 14 octombrie 2010

Céline în turneu

Célinian din născare (bineînțeles, fără să fi fost conștient de asta), mi-ar fi drag să mă prezint și eu în la plus petite salle du théâtre du Lucernaire à Paris, unde „se joacă” Céline: cadru intim, apropiere maximă, or L.F.C. e un autor de care m-aș fi apropiat cu drag (unul dintre puținii), reparatoriu, din solidaritate, în carne și oase; murmurele, ticurile verbale, ezitările actorului fac parte din joc, din adevăr.

Mă gândeam că, prigonindu-l de-așa natură pe L.F.C, francezii s-au situat într-un flagrant ratat, o tentativă struțească de-a se autoabsolvi în masă - arzând pe rug țapul ispășitor - de preacurvirea lor solară cu naziștii pe toată durata războiului. Curvăsăria ipocrită (sau neutralitatea binevoitoare?) a unui popor - dar asta sună deja a plenoasm, când vorbim de francezi!

Să plătească, adică, unii ca el pentru toți cei care au trădat, dar și pentru lașitatea Franței față cu invazia germană din 1941, pentru rușinoasa ușurință a capitulării.

„De la Călătorie (la capătul nopții, n.m.) mi se trage tot răul... mie cei mai răi dușmănoși înverșunați mi-au venit din Călătorie... Nimeni nu mi-a iertat Călătoria... de când cu Călătoria m-am aranjat.” (De la un castel la altul)

Între timp, francii și-au mai venit în fire și iată-i „recuperând”. Un articol ce trebuie absorbit imediat: Louis-Ferdinand Céline est à Paris. Pentru a sesiza ce pierdem, stând aici și, de exemplu, despicând-o pe inspida H.M. în paișpe.

2 comentarii:

Andre spunea...

Dragul meu célinian din nascare, constient sau nu de asta, te citesc cu nesat, c’est un adorable plus- tôt charmant, incat nici nu-mi mai pasa daca francezii au fost si au ramas doar o hoarda de existentialisti pudrati sub peruci pudrate cu jem’enfiche-ism sau doar cu paduchi sofisticati si nosalanti… Si da, mi-ai atins coarda sensibila de céliniana non-declarata, de parca ar mai trebui sa caut intre atatea amanunte insignifiante motivele pentru care tot redeschid acest blog. Chiar nu-mi dau seama cu ce ai mai putea sa ma (sur)prinzi again…

Cristian SÎRB spunea...

Mes hommages, Madame - lui dit-il en s'inclinant.