miercuri, 14 aprilie 2010

Non-România

În privinţa intenţiei guvernului de a da iama în tabu-ul "pensiilor nesimţite", toate au fost bune şi frumoase până la un punct. Nu orice punct, nu un punct abstract, aşa, imposibil de localizat în spaţiu. Punctul respectiv sunt, de fapt, pensiile militarilor. Armata fiind, pentru imbecilii generici români, o instituţie sacră, la concurenţă cu Biserica (ca şi când ambele ar mijloci mântuirea sufletelor), orice dezbatere critică cu subiectul "rostul, eficienţa sau rolul armatei" se termină, la noi, în scâncete neputincioase. În interiorul conştiinţelor şchioape ale neamului se dă, fireşte, o luptă aprigă atunci când vine vorba de oştire. 

Pe de-o parte, prost să fii şi să nu realizezi că actualii militari în rezervă chiar FAC parte dintre cei cu pensii obţinute pe ocolite, pentru că nu au contribuit ca prostimea la bugetul asigurărilor sociale, ci preferenţial, un cuantum cu mult redus faţă de plebea civilă. Unde mai pui că li se dădea dreptul de a se retrage mai devreme din activitate - la 40 de ani! Şi de la 40 de ani, dacă nu erau încă epuizaţi de alcoolism, aveau posibilitatea să intre în sistemul privat, păstrându-şi şi pensia! Pe de altă parte, cum spuneam, conştientizarea cu neplăcere de către contribuabili a sarcinii care apasă asupra finanţelor proprii - impusă pentru a alimenta veniturile privilegiate ale unor categorii profesionale NEPRODUCTIVE - intră în conflict cu fascinaţia tâmpă a aceloraşi pentru uniformă, veneraţia naţională, iraţională pentru cizma cu carâmb înalt şi pentru pantalonii cu vipuşcă. 

Pe toate canalele media, demagogii de la toate partidele, în frunte cu preşedintele emoţional Traian Băsescu, s-au înghesuit să-i asigure pe militari de sprijinul lor şi, concret, să le garanteze, sforăind, că pensiile lor neobrăzate - pentru care, repet, NU au contribuit proporţional - nu vor scădea. Iată solidaritatea! Iată cum se face "politica" la Bucureşti! În campania electorală, îi curtăm asiduu pe cei mulţi, "marea massă", pulimea, ca să-i aducem la vot, după alegeri, păstrăm statu quo-ul şi tratamentele diferenţiate, direcţionând purcoiul de bani nemunciţi către aceiaşi, puţini, paraziţi bugetari. Să ne înţelegem bine: tratamentele nu-s diferenţiate în funcţie de merit, valoare, competenţă, ci în funcţie de umori, "lobby" inferior, de gaşcă, în stil balcanic şi alte interese.

Foarte inspiraţi suntem că nu ne atingem de Biserică şi de Armată (le scriu cu majusculă din inerţie, pentru a arăta că vorbesc de nişte instituţii, nu din aleasă consideraţie), doar ştim că, în anii negri ai comunismului acestea două au fost nedezlipite de popor. Care mai de care s-au înghesuit să ţină poporul la piept, în vremuri de restrişte. Una, persuasiv, cu arma, în perioada colectivizării forţate, cealaltă, cu spovedania raportată mai departe şi mai "sus" Securităţii şi cu lipsa de reacţie, în spiritul credinţei ortodoxe, la demolarea lăcaşurilor de cult.

Şi, cireaşa de pe mort, ca să ne fixăm în cap, odată pentru totdeauna, în seama cui lăsăm noi referendumul - arma bună la toate a preşedintelui: la un sondaj al CCSB, majoritatea respondenţilor (cărora li s-a cerut să dezvăluie cum ar vota la referendumuri pe diverse teme, mai "sensibile") s-au declarat de acord cu "pedepsirea penală a celor cu atitudini critice la adresa religiei ortodoxe"...

17 comentarii:

Claudiu Dawkins spunea...

Am auzit şi eu de sondajul de care pomeneşti în ultimul paragraf şi sper să fie o făcătură. Nu ştiu de ce ar falsifica cineva aşa ceva, dar sper să o fi facut, pentru că refuz să cred că suntem atât de retrograzi încât neo-inchiziţia să li se pară unora (şi nu puţini) o idee bună.

cristians. spunea...

Nu e făcătură. Au mai fost şi alte întrebări "dulci". Din care a reieşit că nu am ezita să-i expulzăm, ridicându-le cetăţenia, pe ţiganii criminali (de ce numai pe ţigani, nu ştiu!) sau că majoritatea şi-ar dori din nou un stat totalitar şi restrângerea, aşadar, a libertăţilor. Mai vreţi? :)

Ca o consolare palidă: Zona Ardealului a "ieşit", totuşi, bine. Aici, respondenţii s-au dovedit net mai toleranţi cu aproapele de altă culoare, naţionalitate, religie... Şi mai puţin receptivi la tentaţia unei noi dictaturi.

De aia eu vin şi întreb: pe mâna ăstora dăm noi REFERENDUMUL?

Pariem pe o cutie de chibrituri că dacă le-am cere părerea despre desfiinţarea Parlamentului am obţine şi atunci majoritate? Nu e greu să deducem, prin urmare, că unele chestiuni cu implicaţii grave, NU trebuie lăsate la îndemâna prostimii, şi la cheremul unor preşedinţi populişti ai republicii.

anca giura spunea...

Tare bun era şi acest text al tău de editorial într-o ``foaie`` cu tiraj maxim, ca să-l citească mai mulţi...dintre aceia care POT pricepe.

cristians. spunea...

Multumesc din nou! Sunt, totusi, unele expresii cam tari, pentru a putea vedea "lumina tiparului". Unii ar zice ca-s "de-o ironie grosolana". :)) "Handicapat", "alcoolism", "paraziti".

Imi pare rau, in unele situatii sau vorbind despre anumiti privilegiati de stat, eufemismele si delicatetea nu-si au locul. Nu-i duci pe "astia" la seminarii si la terapie in grup ca sa le arati, elegant, obrazul.

Dar, cum spuneam, multumesc!

ancussa spunea...

Cum să nu avem grijă de bunăstarea militarilor români, care-și încep ziua de muncă la birt și o încheie tot acolo?!

Bineînțeles, cei care își doresc reîntoarcerea la un stat totalitar sunt cei care au furat în neștire și nu sunt în stare acum să își găsească un loc de muncă decât dacă vin cu purcelul de-acasă pentru a-l oferi ca mită. Doar purcelul are calificări suficiente.

Mda, bun articol, acum încerc să îmi adun moralul de pe podele. Păcat că nu se găsesc publicații în țară doritoare să își ”șifoneze” paginile cu rândurile tale. Dar creștem noi mari, nu? :)

cristians. spunea...

Creştem.

Total acord cu explicaţia privind nostalgicii totalitarismului. Oameni de felul acesta primesc dictatura ca pe o plapumă bună să se învelească strâns în ea. Învelitoarea iresponsabilităţii. Şi-s gata să toarne organelor represive pe oricine se opune.

Oamenii care-i lasă pe părinţi să le rezolve şi să le trăiască viaţa... văd în STAT un surogat paternal.

cristians. spunea...

Şi parental.:)

Claudiu Dictatorul spunea...

Acuma, nu ştiu cum e prin alte părţi, dar am auzit că peste tot militarii au pensii in regim special. Acum eu habar nu am de cuantumul lor. E drept că astăzi armata noastră nu mai face mare lucru, dar teoretic oamenii aia ar trebui să fie permenent în alertă, oricând la dispoziţia superiorilor în caz de "Doamne-feri", dar nu pentru săpat canale şi cuels de recolte şi nici pentru împuşcat munţi în alte ţări. Cât sunt ei de bine pregătiţi, nu o pot judeca.

Însă dacă spunem că ei îşi încep şi termină ziua în birt şi că de ce să le dăm bani că oricum nu fac nimic, nu cred că e o abordare corectă, pentru că am mai auzit raţionamente similare, de forma: "la ce ne trebuie cercetare, că oricum nu produce nimic" cu extensia generalizată spre intelectuali.

În viziunea mea, orice stat de pe lumea asta trebuie să investească bani, să subvenţioneze chiar, sănătatea (inclusiv protecţia socială), educaţia (inclusiv cercetarea), infrastructura, armata - probabil în ordine asta - fără să se gândească la un profit material imediat. Turismul, industria, economia, serviciile ar trebui lăsate să fie autoreglate după piaţă, fără prea mare intervenţie din partea statului. Aşa văd eu un stat ideal, nu ştiu dacă virez spre dreapta sau spre stânga, că nu mă pricep. Poate greşesc, aştept corecturi, să-mi pot identifica derapajele.

cristians. spunea...

Spre stânga virezi, am tristeţea să te anunţ. Exact cum bănuiai. Tot ce are în vedere consumul de bani în plus de la buget şi impunerea de noi taxe apăsătoare vine de la stânga. :)

Să-ţi spun, simplu, cum stă treaba cu militarii: aibă pensii cât de mari îi ţine cureaua, din partea mea. Nu mă interesează cuantumul.

Mă interesează cât cotizează, lunar, la asigurările sociale şi să fie vorba de acelaşi procent, plătit de fiecare dintre noi!

Şi nu ţine deloc argumentul cu "alte ţări". "Alte ţări" sunt ţări occidentale sau mult mai dezvoltate decât România, care îşi permit să risipească pe soldaţi profesionişti. Noi suntem, încă, şi nu din vina mea sau a ta, tot în faza de ACUMULARE. Nu am adunat suficient capital pentru a-l risipi cu bugetarii de acest soi. Putem distribui la educaţie, în cercetare (ambele fiind pepinierele în care "se coace" românul de mâine, de ele depinzând dacă el va fi cretin sau avansat), în infrastructură. Nu în fututele de pensii ale unor inşi care nu produc valoare!

Cu excepţia celor retraşi din armată, aş investi în orice. Nu suntem nici cea mai bogată, nici cea mai vulnerabilă ţară din Europa pentru a avea nevoie de atâta bănet aruncat pe uniforme şi arme, doar "în caz că, Doamne feri".

Şi mai e o nuanţă: sunt de acord să se investească în actualii soldaţi, prima generaţie de militari cu adevărat profesionistă, după decenii de tăiat frunză la câinii batalionului.

Oricum, Claudiu, nu mă vei putea determina, din nefericire, să am o "abordare corectă" în acest subiect. Şi nu, nu aş mai investi bani în plus în pensionarii militari "pe stil vechi". Sper că guvernul se va ţine de cuvânt şi va rezolva hemoragia asta, cu toate categ profesionale care beneficiază de tratament diferenţiat.

Tu, dacă eşti om corect, vei reţine atât: NU-ul dat de mine categoriilor privilegiate de pensionari! Şi încă ceva: nici o pensie mai mare decât cuantumul cotizaţiei lunare. Şi la asta ar trebui să nu ai ce obiecta... :)

Iar cercetarea, întreabă şi tu pe americani, se finanţează şi din surse private, nu se stă numai la mila statului (mai ales când statul e vai de capu' lui). Dar ştiai asta deja.

Anonim spunea...

Sunt de acord cu ce zice Cristian legat de pensii dar nu cred că e o problemă prea mare. Poate ar trebui să fie mult mai supărat pe faptul că nu prea avem proiecte pe termen lung legate de infrastructură(50 de ani) şi de faptul că guvernul nu ştie să stimuleze creşterea economică.

O fi de stânga modelul lui Claudiu dar e foarte similar cu ce s-a întâmplat în Germania după cel de-al doilea război mondial(Germania federală a redevenit o putere mondială în câţiva ani).

Şi totuşi din "mila" statului americanii au avut boom-ul industrial din perioada New Deal(fără de care americanii nu ar fi câştigat războiul) şi programul spaţial Apollo(fără de care nu am fi avut calculatoare, microunde, telefonie mobilă etc.).

Cercetare finanţată din surse private? La ce te referi mai exact? Facebook sau Twitter?

Eu unul nu mai ştiu exact ce înseamnă stânga sau dreapta în anul domnului 2009. Nici aici n-am găsit vreun politician autentic care să-şi reprezinte corect "familia". Doar oportunişti. Politica e un business mai nou.

Şi totuşi nu vi se pare că dreapta liberală e la fel de falimentară în 2007(2009 în cazul EU)ca şi stânga comunistă în 1989?

/rs

Claudiu spunea...

Eu credeam că armata (noastră) are un fond propriu la care cotizau ostaşii, nu ştiam că e amestecat cu fondul muritorilor de rând. Eram eu naiv... Oricum o luăm, pensionarea la 40 de ani cu salarii compensatorii, pensii mari şi posibilitate de reangajare a fost o nesimţire.

Din câte ştiu eu, în SUA situaţia este mai complicată. Centrele unde se face cercetare serioasă sunt multe şi de stat, ori sub formă de agenţii (NASA) ori laboratoare oarecum legate de armată (Livemore, Los Alamos), iar când vine vorba de universităţi, evident că cele private sunt elita şi multe dintre ele sunt extrem de competitive (comparate cu cele enumerate de mai sus, oricum cu mult peste Europa, cel puţin cele din domeniul tehnic).

Sunt curios de ce sunt de stânga. Nu am zis de taxe şi m-am exprimat pentru o economie liberă. Întreb la modul serios, că sunt destul de confuz cu privire la poziţia mea politică.

Claudiu spunea...

rs, cercetare privată cred că înseamnă, de exemplu, că o parte din nu puţinii bani plătiţi de studenţii care vin la Berkeley, merg spre laboratoarele din cadrul universităţii de acolo, de pildă. Deşi sunt puţin confuz cu finanţarea academică în SUA, acum văd că de exemplu Caltech este o universitate privată (ceea ce ştiam) dar în acelaşi timp este "Academic home of NASA's Jet Propulsion Laboratory", care are finanţare de la buget. La fel de bugetare sunt toate National Laboratories dar asta nu înseamnă deloc că sunt mediocre, dimpotrivă.

Claudiu spunea...

Şi apropo de cercetare privată, până nu plec de acasă şi îmi uit ideea.

Avem cercetare privată în domeniu farmaceutic. Vă convin preţurile medicamentelor şi practicile farmaciilor şi ale producătorilor?
Mergem mai departe, gândiţi-vă cum ar fi ca bomba atomică să fie în posesia unei corporaţii? Sau ca Luna să fie în posesia unui consorţiu?

În plus, cercetarea cea mai scumpă nu costă chiar atât de mult pe cât poate vă închipuţi. Pentru a ajunge pe Lună, fiecare american a contribuit în anii '60 cu 50 de cenţi pe săptămână. Bugetul NASA de anul trecut ajunge cam la costul unei săptămâni de operaţiuni militare în Irak. Cuantumul celui de-al 13-lea salar pentru bugetari a reprezentat jumătate din bugetul cercetării la noi în ţară. Staţia Spaţială Internaţională a costat 100 de miliarde de dolari. Mai puţin decât s-a pompat pe pieţele financiare anul trecut, probabil. Acceleratorul de la CERN a costat de zece ori mai puţin. Tot atâta costa un prototip de reactor cu fuziune, care ne-ar putea da energie mai multă şi mai curată decât cea nucleară, dar abia s-au strâns banii, de la toate marile puteri economice mondiale, că Europa singură nu a fost în stare.

Aşadar, finanţarea cercetătării de către stat nu reprezintă pentru niciun stat un efort major. Dar şi aşa, nimeni nu este bucuros să o facă, mai nou nici SUA.

cristians. spunea...

Mare sau nu, e o problemă, RS, şi încă una de risipă. E o piatră de moară la gâtul economiei orice cheltuială cu categorii neproductive, orice cheltuială pentru care nu au fost puşi bani deoparte!

Din păcate pentru ei, militarii nu se pot compara nici cu dascălii sau cercetătorii, ca rol socio-economic. Ei pregătesc indivizi pentru "just in case", iar cercetarea şi educaţia au o viziune mai optimistă asupra viitorului. Însă, din nou: mă refeream exclusiv la militarii în pensie, cei (e)rodaţi sub comunism!

Nu "cercetare privată", de unde aţi mai scos termenul ăsta? Ci cercetare finanţată prin proiecte susţinute de persoane particulare, cu situaţie materială mult peste medie = bogati. Pe asta se bazează învăţământul anglo-saxon de 2 secole. Dacă nu aţi auzit/citit despre asta, aţi văzut sigur în filme. :)

"Cercetătorii americani" mult huliţi sunt finanţaţi prin proiecte făcute de dumnealor (în cuprinsul cărora, pe scurt, îi conving pe cei cu bani să-i sprijine, în schimb, statul acordând/reduceri de impozite) sau donaţii! Numiţi-le sponsorizări, dacă vă e mai familiar termenul. Că doar ştiţi că sponsorizarea e făcută de persoane cu stare. Nu de stat.

Ideea DE DREAPTA (şi aici răspund şi lui RS), aplicabilă de zeci de ani, e că Statul nu tre' să pună laba pe banii cetăţenilor şi să-i cheltuiască prost sau să-i risipească cu interes, ci cetăţenii trebuie înlesniţi a se ajuta între ei, direct.

Sincer, mă mir că trebuie să vă spun eu asta. :)

Modelul meu de STAT e cel din perioada Reagan. Pentru edificare, o să vă documentaţi voi. Nu am spaţiu aici. :) Reagan a spus, înţelept, că "statul ESTE problema" - the Republican ideal of less government regulation of the economy.

Foarte de acord cu dl RS asupra stimulării creşterii. Tocmai asta era ideea! Creşterea înseamnă inclusiv să cresc eu, amploaiat la o firma privată. Abia după ce voi creşte eu, statul mă va putea taxa pentru a susţine nu ştiu ce defavorizaţi sau din ăştia care nu se ştiu descurca în economia de piaţă.

Or eu, şi alţii ca mine, nu se pot dezvolta în condiţiile care sunt deja sufocaţi de dări, menite să acopere găuri bugetare neproductive şi să-i plătească pe cei care votează de fiecare dată politici asistenţiale, electoratul dependent. Vom vedea cum va sta dreapta de-aci înainte. Până una alta, e la putere în UE. Majoritar.

ancussa spunea...

Claudiu, îți ofeream pe scurt ce se întămpla zi de zi în cele două unități militare ”utile” din orașul nostru.
Nu e un raționament simplist, nu fabulez, acesta este adevărul. Lor le contestam eficiența și mi se pare nedrept ca acei ”militari” să aibă parte în continuare de un tratament diferențiat față de restul lumii.
Nădăjduiesc și eu că noile generații de militari sunt mai pregătite profesional decât cele din vremurile comuniste (pentru că acele generații sunt la pensie acum!!!).
Nu am nimic împotriva investirii banilor în domeniul cercetării, eu m-am referit strict la armată. Normal că sunt multe alte domenii care ar trebui considerate mai importante decât acesta(doar că unii gustă mai mult războiul).

Anonim spunea...

Eu n-am zis "cercetare privată" ci "cercetare finanţată din surse private", vedeţi mai sus. Şi cred că am dat 2 exemple foarte bune de ce înseamnă mai exact, Facebook şi Twitter(în mare bineînţeles, nu vreau să generalizez).

Nu i-a hulit nimeni pe cercetătorii americani, ce tot spui acolo?

Păi cam ştiu în mare ce înseamnă dreapta, problema mea e că nu mai găseşti vreun politician cu caracter şi care să fie condus de idei şi nu de pragmatism. Cum zice şi Claudiu, nimeni mai are curajul să investească în cercetare.

Nu cred în mitul taxelor mici(nu că aş fi împotrivă) şi prefer o abordare de sus(top-down?) a problemelor. Contabilitatea nu creeză bunăstare şi creştere economică în schimb dezvoltarea tehnologică/ştiinţifică da.

Cât de dreapta(şi drepte) sunt pachetele de salvare(rettungspaket) pentru banci şi speculatori în timp ce economia germană(şi cea europeană) sângerează şi majoritatea întreprinderilor mici şi mijlocii(mittelstand, inima şi sufletul economiei aici) n-au acces la creditare?

/rs

cristians. spunea...

Măsurile de care spui nu sunt specific de dreapta, dar ştiu că-s luate de-a valma, de tot felul de guverne, inclusiv de-al vostru, federal. Spaima de criză i-a stângit al naibii pe toţi!

Nu voi aţi hulit cercetătorii, era cu altă ţintă. :)

Argumentele pro-dezvoltare technică bat la porţi deschise în cazul meu. Nu-s contra. Părea că aş fi? :)