GENIUL: "Il est vrai que peu d’écrivains trouvaient grâce à ses yeux. Son trébuchet ? Aussi minuscule qu’essentiel : le détail. Il voue un culte au «divin détail» qu’il invite à caresser sans cesse car c’est là que ça se joue : la taille exacte d’un moulin plutôt que la main gauche de Cervantès laissée à jamais dans la culotte de Lépante. Il les passe presque tous au laminoir, les prestigieux confrères (à l’exception de Shakespeare et Pouchkine, ses intouchables), les traitent de «naturalistes» pour n’avoir pas tout sacrifié au style, au drapé, au son, à la forme, à la vision, à la structure de leur prose. Jamais il ne pardonnera à un écrivain d’avoir renoncé à être un artiste. Surtout s’il a trahi l’art au profit de la critique sociale. Pour un esprit qui tient le roman pour mensonge et illusion, l’expression «histoire vraie» est insultante."
O fi sunând formula a "definitiv", dar asta nu înseamnă neapărat că autorul ei a şi "lichidat" psihanaliza, doar emiţând-o. Şi nu trebuie să fii musai un Nabokov pentru a fi capabil să scoţi pe pix sau pe gură - la curs, asemenea teribilisme gratuite. Pentru a "desfiinţa" teoriile psihanalitice era nevoie de mai mult decât de indiscutabila-i inteligenţă literară, un imens histrionism şi aroganţă (debordante la Nabokov), mai mult decât un condei de inspirat polemist... Altfel, totul sună ca un fel de lătrat foarte... spiritual, n-am ce zice, aproape amuzant, la caravana psihanalizei.
Despre toate acestea, mai pe larg: M. P. Assouline - Aujourd’hui, jour de Nabokov
5 comentarii:
daca ti se spune constant ca actiunile tale au intotdeauna un context sexual latent si ca libidoul iti guverneaza viata, nomal ca-ncepi sa latri la sfantul Freud si nu mai pui piciorul in cabinetul psihanalistului :).
Nu și eu. :)
Altfel nu mi-ar fi părut puțin teribilist, dacă nu aberant, ce spunea Nabokov. ”Acțiunile” mele nu-s rupte din Tărâmul Purității și-al Asexuării, oricum.
``Nu şi eu. :)``
E adevărat că dacă ni se spune des că acţionăm din instincte, ne plictisim şi zicem: non,...assez... ca suffit.
Freud a dezvrăjit lumea. Ştiu, e trist că ne-au murit zeii, dar nu putem nega că acţionăm din dorinţă de dominare( inclusiv sexuală) sau din dorinţă de apărare. Atât,... orice motivaţie nobilă se subsumează celor două. Păi, nu aşa e şi-n pădure, ori în haită? Mă cam frustrează chiar în secunda când scriu realitatea cărnii noastre, dar n-am cum schimba.
Şi acum, ``aşezându-mă pe canapea``( oricum, ador obiectul acesta de mobilier...dacă nu-l inventau francezii, îl inventam eu. Psihanalizaţi, vă rog.), vă mărturisesc că emit comentarii pe acest blog nu de dragul gazdelor( care chiar îmi sunt simpatice), dar, totuşi, doar pentru că mă consider deşteaptă, instruită şi...atractivă( inclusiv în scris!), aşadar...
...din dorinţa de a-mi exercita o anumită putere şi fascinatie asupra voastră. Quod erat demonstrandum.
Mă înduioșează până-n măduvă cei care au imaginea asta „îngerească„ despre om. Deci, și despre ei înșiși. Eu nu o am. Nici despre „om”, nici despre mine însumi. În mine, unele dintre teoriile lui Freud se împlinesc punct cu punct. Freud a dezvrăjit, să zicem, lumea, dar asta nu înseamnă că a servit o șarlatanie în loc de nu știu ce Adevăr. Din contră. Este încă un evreu care a rostit deschis Adevărul despre noi, a pus capăt visului angelic.
Freud a deschis o uşă care stătea încuiată cu zece lacăte. Nu spun că teoria sa e infailibilă pe toată suprafaţa, dar ne invită să nu mai fim ipocriţi cu noi înşine. Ce am afirmat eu mai sus este din punctul de vedere al politeţii urbane o infatuare, un act de tupeu. Dar din punctul de vedere al psihanalizei e un exerciţiu de onestitate. Ştiu, aceste onestităţi nu sunt mereu bine primite, dar dacă ni le exersăm noi pe noi, nu ne fac rău... De pildă, onestitatea unui bărbat străin care priveşte o femeie ce îi place ar suna suspect uneori( sau poate nu?!:), când întrebat:
-De ce mă priviţi insistent!
ar fi:
-Pentru că vreau să vă posed.(Şi atunci bărbatul alege să spună, doar dacă are curaj):
-Pentru că sunteţi f. atrăgătoare.
Nu putem spune mereu celuilalt totul până la capăt. L-ar destabiliza, l-ar speria, şoca, de la caz, la caz. Dar ne putem spune nouă înşine adevărul despre noi înşine. Asta induce psihanaliza.
Trimiteți un comentariu