sâmbătă, 27 iunie 2009

Scrisori către Miriam I

Timp de un deceniu, tânărul ucenic Appelfeld a trimis sute de scrisori. Câteva ne-au căzut în mâini, prilej pentru a reda ample extrase. Ele vor fi cândva publicate, e limpede acest lucru.

Te citesc avid şi cu neruşinare, cam asta se petrece acum cu mine în ceea ce te priveşte. Te-am "răstălmăcit" un pic. Crede-mă că te-am văzut în zeci de fete, în sute de case, la geam, dincolo de perdele, în paturi străine, rătăcind prin apartamente copleşitoare, desculţă şi în cămeşoi, în halat de baie, despuiată, în toate felurile. Am învăţat să trăiesc cu tine fără tine. Să-mi raportez gesturile şi opţiunile la tine. Să depind de strâmbăturile tale din nas imaginare. De aprobările tale nevăzute. De săruturile tale sufocante, niciodată primite de-adevăratelea. De felul în care mi te agăţi de grumaz, întinzându-te pe vârfurile picioarelor

Aş ieşi la vânat pe străzile Vienei, să vânez fete pentru tine, pentru judecata ta, pentru a-ţi hrăni senzualitatea de animal cu sex mintal incert. Să le devorăm amândoi din priviri sau să le dăm afară pe uşă după primele lor cuvinte. Aşa cum te simt acum şi de când te cunosc nu te-am simţit niciodată, ar zice un Ion Creangă contemporan. Şi aş putea pune rămăşag că te-aş putea purta în mine pentru totdeauna, arzându-mă la fel cum mă arzi acum. Mocnit, dar surd dureros, duios şi aprig laolaltă.
Mai ieri, parcă, mă întrebam cum stai cu lectura Cuvântului către crocodili. Ce mă face să nu-l abandonez pe Antunes sunt construcţiile de mare literatură, pe care le poate produce la tot pasul, mâna lui de mare şi indiscutabil scriitor, şi finalurile de capitole. Omul ăsta chiar e capabil să revină asupra a ceea ce a scris într-un capitol întreg şi, din câteva cuvinte, să şi rezolve rostul paginilor precedente şi să te facă să-ţi doreşti să mergi mai departe. Mi-a sucit minţile la propriu!!! E un chin. Nu pot citi mai mult de 20 de pagini pe zi, în zilele faste. Altfel, mă limitez la 10/15! O combin cu Eva Luna, mai nou. Şi, mai vechi, cu Scris pe trup (mai slabă decât anunţau primele pagini şi prezentarea absolut cuceritoare de pe ultima copertă, loc de înjurat!)...E o carte scrisă după "reţeta" romanului de tip anglosax, cu plicticoase extrase din tratate de medicină sau de psihiatrie. Ce mă enervează la ăştia e că nu fac minimum de efort să literaturizeze aceste extrase din cărţi de ştiinţă. Dacă o fac intenţionat, pentru a da un aşa-zis plus de realism scriiturii, se prostesc singuri. Denisa aia ce păzeşte? Sau nu are vreme din cauză că îi e bolnavă mâţa?

Nu ştiu dacă Cuvânt către... e o carte bună sau slabă. Proastă nu e. Dar poate fi slabă...

În ce locuri de pe trup îţi iubeşti tu pielea cel mai mult?

3 comentarii:

Anonim spunea...

pielea de pe frunte.

Carmen Gugu spunea...

Superbă prima parte a scrisorii, în care îşi etalează sentimentele. Când am citit fragmentul gândul mi-a zburat instantaneu la propriul obiect de adoraţie. Dacă aş fi autorul, aş vrea să am curajul să le şi trimit cuiva şi aş vrea ca acea persoană să fie suficient de sensibilă încât să le primească aşa cum se cuvine: ca o esenţă de trandafiriri pe pielea fierbinte a unei zile de vară.

Cristian SÎRB spunea...

Cum să nu ai curajul? Doamne feri. :) Trimite. Mulţumesc.

Curajul de a trimite depinde, da, de sensibilitatea receptorului. Dacă e vreun pierde-vară, sau o coate-goale fără gingăşie? Doare.