Doamna îl aştepta, citind, în fotoliu. Sau: doamna citea, tolănită în fotoliu, aşteptându-l. Nimic din son allure n-o trăda, în fapt, că şi-ar dori să fie deranjată din pisiceala lecturii. Plutea, însă, ceva tăcut-îmbietor în lumina puţină din cameră: umbrele ce-i subţiau până la dezmăţ gleznele, plus o savoare abia perceptibilă, de mocnită dorinţă, urcând dinspre lăuntrul coapselor ei. Poftea.
Totul s-a consumat pe loc, cu demnitate, fără ca ea să se ridice din fotoliu, ca între marii aristocraţi ai îmbrăţişării. La urmă, l-a poftit, cu o bine temperată stăruinţă, în vestibulul sufletului, pentru sărutul final, înghiţindu-l pentru totdeauna. Bietul scrib...
6 comentarii:
Ce frumusete!
:) Aşa spun şi eu, mereu! Nu-s eu culpabilul.
f frumos - si textul, si poza...
intrebare: CINE a facut poza? ;)
Textul şi poza sunt păcatele mele. :) S-a văzut deja că-mi cam place să trag cu ochiul, fie că-s invitat, fie că nu. Năstruşnicii la marginea neruşinării. Sper să nu trec prea des marginea asta..., nu promit.
Tandemul scriitor-cititor, 2 "aristocraţi ai îmbrăţişării"-frumos definit, ca şi alegerea perfectă a pozei pentru a ilustra dulcea desfătare a simţurilor care este cititul (App, te felicit pentru fotografie, are un iz plăcut de secol XIX). Tocmai asta nu înţeleg cei care preferă în schimb să se uite la un film, că farmecul constă în faptul că poţi vedea, auzi, pipăi exact ceea ce tu îţi doreşti în timpul lecturii. Poate fi vorba şi de o sărăcie a imaginaţiei...
Cred că aceia ce sunt capabili de iubiri profunde, mult dincolo de limita pielii, îşi pot deschide "vestibulul sufletului" şi pentru un biet scrib.
Mă copleşiţi! :) Eh, sunt şi filme făcute fără grabă şi fără sugestii 'mură-n gură'.
Trimiteți un comentariu