"mi-e frică că va veni noaptea pe străzile
cu miros de şofran şi va alunga pentru
o vreme mireasma năprasnică a sîngelui.
cuibărit printre pietrele străvezii
mă acopăr cu vorbe amare vorbe negre
vorbe de împrumut sub care macină moartea.
cu fiecare zi descopăr inima ta pustie
ca un orfelinat la ora înserării.
mi-e frică de copiii care ies prin geamurile negre
ca un stol de păsări de pradă
gata să atace
să spintece cu glasurile lor întunericul roşcat
acoperind ca o plasă de păianjen oraşul.
dincolo printre macii în floare o stea norocoasă
pîlpîie încet ca o inimă de copil gata
să se strecoare în afară."
Radu Florescu
Seamănă cu noaptea trecută: normal, la lumina acestei zile călduroase, pare exagerată.
3 comentarii:
crecă e unul din cele mai frumoase poeme din antologia p.d.s..
am cercetat un pic după o carte de Radu Florescu (poemul l-am ales din trei prezentate într-o revistă, fiindcă e exact ca nopţile mele terifiante-unele) şi bineînţeles, are carte la Editura Conta. Dacă ştii din revista blogurilor de acum 2 săptămîni, asta e editura cu cărţi invizibile. Nu are distribuţie! Nu are adresă! Ştiu numai că e din Piatra Neamţ. Hm, două ore de Iaşi, ar merita un drum, dacă aş şti şi unde e. Ca să-i mulţumim lui R. Florescu că ne-a dat un poem frumos în seria pds, citind mai mult din ce-a scris :)
Poemul e tulburător. Însă „seria„ PDS nu există! Există poezii frumoase, în schimb, cu duiumul.
Trimiteți un comentariu