joi, 7 mai 2009

O gară - o bibliotecă

Am citit în ziar ceva... românesc: cum că există o bibliotecă cu volume de scriitori români contemporani în Gara Internaţională, la care ar avea acces liber toţi cei care aşteaptă/locuiesc în gară (păcat că vagabondul cult e o imagine atît de film-americană). Şi că probabil un singur cititor a intrat în această bibliotecă, de la înfiinţarea ei.

Înainte de-a concluziona că "lumea de azi nu mai citeşte" am mai aflat că locul respectiv -în care sunt cam 600 de cărţi- este închis, fiindcă nu sunt bani pentru angajarea unui paznic şi a unui bibliotecar.

Însemnarea asta sună atît de sec, fiindcă nu-mi găsesc reacţia. Să fie indignare? Pentru cei care-au văzut vreodată Gara Nicolina în orele ei de vîrf: vă imaginaţi călătorii cu cîte o carte în mînă? Dar dacă, să spunem, un om sau doi chiar ar vrea să răsfoiască ceva acolo sau să stea într-un loc diferit de scaunele galben aprins din gară?

Să fie ridicare din umeri, atunci. Presupun, cititorii îşi iau în general cartea după ei, cînd e vorba de călătoria cu trenul. S-ar duce ei la bibliotecă în gară? Dar celor care nu citesc de obicei de ce le-ar păsa că sunt sau nu sunt cărţi acolo?

Sau poate este o reacţie la convingerea că asocierea a două lucruri va crea, în timp, o legătură între ele. Oricum, nu-mi pot scoate din imaginaţie pe şeful de gară, zăpăcit şi neputincios în faţa unei asemenea chestii nemaivăzute. Şi, desigur, soluţia lui: se închide.

7 comentarii:

cristians. spunea...

Aş numi ce ai făcut tu 'reportaj de suflet'. Eu aş pofti să citesc aşa ceva într-o gazetă cotidiană, cu toate că nu se respectă întocmai tâmpitele reguli ale economiei şi preciziei limbajului. Mai degrabă poţi mişca inimi scriind astfel decât bombardând cetitoriul cu statistici neinteligibile: nr cărţi, edituri implicate, nr scaune în sala de lectură, numele bibliotecarei... :)

Foarte mulţi de vîrsta noastră (oricare ar fi aceasta...) ar prefera să-şi petreacă timpul citind acolo între două trenuri :)Cunosc pe unii care ar prefera chiar să piardă trenul.

Hiacint spunea...

mulţumesc, dar stai să vezi ce-a zis iniţiatorul proiectului, în caz că nu te-ai dus la articol: că ar prefera să se fure cărţile, măcar aşa există şansa să fie citite...(sau nu)

to-morrow spunea...

Ufff... inca un exemplu de lucru facut pe jumatate... ca proiectul "Scriitori pe Calea Regala" mi-a atras atentia de cand a aparut. Chiar ma bucuram si imi spuneam: uite, dom'le, o sa citeasca lumea mai mult.
Pacat. Dar poate biblioteca din gara se va descuia. Stiu ca nu sunt bani (eternul refren) dar indraznesc sa ma gandesc la un sistem de voluntariat (al studentilor, poate?), cateva ore pe zi, in ipostaza de bibliotecar/bibliotecara.

cristians. spunea...

Păi, uite, celor de la litere mai bine le-ar considera acest voluntariat (foarte bună idee!) drept parţial în sesiune. Naibii! Că şi aşa sunt pregătiţi pentru orice altceva în timpul şcolii numai pentru a profesa NU! Numai 'pentru viaţă' NU! Numai pentru 'realitate' NU! Sunt pregătiţi mai ales a deveni nişte diletanţi mândri de foaia nu prea consistent dublată de Cunoaştere utilă, numită Diplomă.

white noise spunea...

cartile au fost furate acolo unde nu au fost puse sub lacat. cel putin asa a povestit dan mircea cipariu, cand a fost in Tm

cristians. spunea...

hah, poţi fi cititor înrăit şi hoţ de cărţi? ciudată combinaţiune!

ancussa spunea...

Da, furi discret în fiecare zi câte o pagină.