Distinsa Zaza a lansat, odinioară, cumva fără voia ei, categoria "Stau în casă, scriu prostii". Ce vremuri! Iată că azi sunt în măsură să-mi găsesc un companion în acest club strâmt. E o provocare mai ales pentru Hiacint, care "se revendică" mai mult de la limba engleză şi e în măsură să judece obiectiv, dar - sper - aspru (după cum îi place). Îi doresc maţe rezistente la lectura năucitoarelor păreri pe care le va găsi la adresa de mai jos. Veţi întâlni acolo exact genul de opinii autoerotice (deşi bine înveşmântate intelectual) cărora nu le poţi răspunde decât birjăreşte. Este un exemplu desăvârşit de prostire prin cultură. De argumentare în gol. De infatuată defilare lexicală, ca scop în sine. De abuz argumentativ, abuz de gândire. Gândire în cuburi. Unii chiar ar fi fost mai fericiţi dacă s-ar fi născut dislexici.
Câteva reflecţii la adresa limbii engleza, formulate de Alain de Benoist şi Giorgio Locchi
Ok, iată şi o mostră, ne reîntâlnim după ce mă întorc de la vomitorium:
Limba engleză, în ciuda unui lexic debordant, este de o intensă debilitate structurală şi sintactică (absenţa declinaţiilor, conjugări simplificate, coagulare a formei “tu” şi a formei “voi”, dispariţia pluralului la nivelul adjectivului etc.)
Un comentariu:
Mă miram retoric, să fi fost februarie-martie?, de cît de flexibilă e gîndirea umană, poate fi folosită în cele mai inutile, minunate sau hidoase moduri. Cel mai puternic instrument, organ, oricum i-am spune, antrenat de limba vorbită, dar în ce măsură dependent? Eu spun, umil şi contracarabil, că a vorbi de debilitate structurală în cazul unei limbi, oricare - şi mai ales prin comparaţie clişeică! - înseamnă a-i cunoaşte numai suprafaţa. Plus, de la ce premise porneşte comparaţia între limbi? Ce înseamnă straturile astea ale gîndirii mai mult decît ”ajutoare” tot de gîndire produse, unelte? Şi de ce tehnica&ştiinţa ar fi conceptual sărace?
Trimiteți un comentariu