Discernământ la supliment

Am învins: după ce am "spămuit" toată lista de messenger, după ce ne-am asigurat că, la rândul lor, cei agresaţi au convins, în lanţ, toţi cunoscuţii să voteze cu Rushdie, a câştigat. Sincer să fiu, lăsând la o parte alte considerente, cred că numai Dumnezeul lucrurilor mărunte m-ar mai fi bucurat în calitate de câştigător. Sau, poate, câţiva membri ai salonului refuzaţilor, cum ar fi Să nu mă părăseşti, ai lui Ishiguro, ori Sâmbătă, al lui McEwan.

Mi-am impus cu greu să nu umplu cu rahat citatul de mai sus. L-am lăsat, în cele din urmă, curat, ca să fie probă pentru cine s-o nimeri pe aici, mărturie a felului neglijent în care se scrie şi se opinează într-o revistă "culturală" cu oarecare răspândire şi influenţă - Suplimentul de cultură (nr. 188/19-25 iulie 2008).

Carevasăzică, eu ar mai trebui să fiu gata să cred, să iau de bune părerile autorului (Bogdan-Alexandru Stănescu, bănuiesc că el a susţinut acţiunea aceea de fină cultură, votul cu gaşca, pe mess) din articolul al cărui chapeau textul de mai sus este. Staţi, totuşi, nu vă ambalaţi, că recenzentul nostru îşi "întăreşte" spusele cu logica şi inteligenta propoziţie: "(...)shortlistul a încăput pe mâna celui mai drastic juriu: publicul." Râs anal după lectura acestor rânduri! Publicul şi gusturile lui alese, "atent selectate", precum boabele de cafea din reclamă! Unde mai pui că deşteptul ne dezvăluise în pălăria articolului cât de delicat a procedat el cu grupul lui când a fost chestia cu votul (de zici că era desemnat locatarul Cotroceniului). Dacă şi a-i "spămui" pe alţii ca să voteze este un drastic argument pro-Rushdie...Vedeţi, asemenea vorbe-n vânt în cadru "oficial" (publicaţie) m-ar putea determina să dau foc cărţii, aflată aci de faţă, în bibliotecă. Dar: 1. am primit-o cadou de la best friend, 2. realmente, nici Rushdie, nici cartea nu sunt de vină pentru "întâmpinarea" de doi lei, ceva de speriat, a unor vipuri jurnalistice de faimă locală.

Şi acum, doamnelor şi domnilor (vă simt, dar nu vă văd), special păstrată pentru cinstiţi ochii şi desfătarea dumneavoastră, fraza de final a d-lui B-AS:

Poate că, într-adevăr, romanul lui Rushdie merita acest nou Booker la puterea "ţ"...nu de alta, dar un călător în propriul trecut, fără ţară, religie ori viaţă trebuie să aibă ceva: A Book(er).

Nu ştiu ce-mi spune că, în fapt, de la această apoteotică, fără cusur şi convingătoare construcţie de încheiere a plecat întreg articolul. Criticul "suplimentist" pare foarte mulţumit de modul cum i-a ieşit. Cât despre mine, în acel moment, am ştiut pentru totdeauna că Salman Rushdie a luat Bookerul superlativ pe drept. Şi acum pregătesc un mesaj-spam pe ym, în care să oblig pe toţi cunoscuţii mei să citească romanul. Or else, Hiacint! Prietenia noastră va avea de suferit, în caz contrar...(dacă citeşti şi McEwan, şi Ishiguro, îţi împrumut bicicleta mea; şi-i şoptesc lu' tero că l-ai răsfoit şi pe marele, inubliabilul Banana).