joi, 24 iulie 2008

"Iar dacă umblă cineva noaptea se împiedică, pentru că lumina nu este în el" (loc de punct)

Ce bine le dichisesc eu pe toate, mai cu seamă atunci când forma scrisului îmi devine aforistică, bucuroasă de sine, când fraza se termină brusc, cu şpil, pasămite: să guste şi cititorul din nemărginita mea înţelepciune, din înneguratele mistere ascunse înlăuntrul meu! O făcătură cu scopuri estetice. Se vanter, zice francezul, a te măguli de unul singur, pierdut în formulistică preţioasă, în nelipsitele paranteze orizontale, gard de aur pentru incidente, pentru oribile. Scrisul neterapeutic, invalid, ipocrit conectat la sine, dar, pe alocuri: frumos, cu arabescuri, ca scos din cutie. Cutia cerebrală.

Îmi place să las textul la dospit, să mă recitesc peste luni de zile, peste ani, mă refer acum la textele pe care m-am obişnuit să le numesc „suspendate" (cu stranietate „injectată" printr-o frazare invalidă, prin topică, prin elipse). Pot avea chiar impresia că am cugetat lucruri adânci. Iar atunci când nici eu nu mă mai înţeleg și nu-mi mai amintesc ce am vrut să spun, sunt de-a dreptul extaziat - mi se pare că am dat de limita de sus a unei inteligenţe vaste.

Pe cale de consecință, nu mă pot abţine a-mi închipui câţi scriitori adevăraţi, cu talent considerabil (nu niște wannabes ca mine), au acelaşi (d)efect asupra cititorilor (grupaţi adesea în armate curtenitoare, ce nu dau semne că ar fi înzestrate cu prea mult discernământ). Dar mai ales asupra nefericiţilor şi suficienţilor hermeneuţi de blog. Adică, şleahta aceea întotdeauna flămândă de „interpretare definitivă”, maniheistă ori mai nuanțată, de citare trunchiată, de speculaţie comodă, de bătut câmpii cu graţie şi cu risipă de vocabular, sărituri căpreşti printre termeni de specialitate, legaţi între ei cu nerodnică sămânţă de scandal. Minciuni argumentabile.

Cât de uşor poţi înşela, dacă stăpâneşti bine arta scrisului! Numeroşi sunt aceia care stau cu gurile căscate ca să le picure scamatorul-scriitor semi-ideile şi pseudo-trăirile lui! Gata să-l „completeze” - semioticienii, teologii, istoricii de artă, criticii - cu intervenţiile lor jalnice, dar ce bine ambalate („Eu v-am trimis să seceraţi ceea ce voi n-aţi muncit; alţii au muncit şi voi aţi intrat în munca lor", Ioan, 38). Acolo unde autorul lasă o intenţionată pauză, sar o sută să o umple cu înţelesurile lor mărunte, dar trufaşe, cu larma lor sperioasă. Totul din cârpita fală care ne împinge să credem că, între raţiune şi simţire, e mai onorabil pentru „progresul" omenirii (şi pentru al său self-esteem) să dăm câştig de cauză raţiunii. Adică, obsesiei noastre pustiitoare de a încadra, de a analiza, de a secătui mlaştini, de a asfalta şi instala balustrade, de a explica, de a interpreta chiar şi atunci când e limpede că adevărul brut se lasă citit doar cu ochii inimii. Timp în care cuvintele ticluite trădează şi îndepărtează.

12 comentarii:

Zaza spunea...

Ehrm. Parcă după titlu nu se pune punct?

Cristian SÎRB spunea...

A fost o neatenţie, în mă-sa! Un copy-paste. Caca happens...

Dar primele două paragrafe vi le DEDIC cu prisosinţă, zaza! Citiţi cu atenţie şi consideraţiune. Şi mă bucur că ne-am adunat aci din nou.

Zaza spunea...

Spuneţi-mi, vă simţiţi bine când vituperaţi aşa, aiurea?

Fiindcă dacă răspunsul e afirmativ, eu mă declar mulţumită şi cu asta. Nu era vorba de scriitura care dezleagă?

În fine, persist să cred că e loc pentru toată lumea. Nu credeţi?

Cristian SÎRB spunea...

Sigur că mă simt bine. Nu m-aş pune pe vituperat dacă nu mi-ar face bine. Mă ajută să mai rămân încă o săptămână în ţară, de pildă. Aţi descoperit cumva scrisul util?

"Toată lumea" aia ne include şi pe noi, cei ce vituperăm aiurea (probabil că ştiţi mai bine ce e aiurea şi ce e "util"), şi pe Voi, cei ce scrieţi cu folos, cei aleşi şi norocoşi.

Sunt conştient că este loc pentru toţi, nu am eu putere prin scris să îi dau afară pe unii sau pe alţii. Săru' mâna.

Zaza spunea...

Heh. Credeam că e vorba şi de mine în paragrafele alea.

Nu că ar schimba ceva fundamental, doar aşa, o curiozitate.

Cristian SÎRB spunea...

Fundamental.

Zaza spunea...

Ei, dacă mi-o dedicaţi cu litere mari, atunci e clar că e fundamental.

Cristian SÎRB spunea...

Câte nu acoperă majusculele!

Zaza spunea...

Una peste alta, nu am priceput nimic. Dar pesemne că în sud suntem total opaci ironiilor transcarpatice.

Cristian SÎRB spunea...

Nod în papură se numeşte!

Zaza spunea...

Sunteţi foarte spiritual. Felicitările mele.

Cristian SÎRB spunea...

Iar eu des am gândit-o dar nu am spus-o: sunteţi un comentator pe măsură. Mereu aşteptat.