Ofer luminii soarelui, pe coasta de sud a dealului, aceeaşi faţă îngustă, uşor modelabilă sub impresia necruţătoare a alimentaţiei neglijente sau a oboselii. Uite-mă-s, pe pătură, cu acelaşi zâmbet subţire care parcă nu-i al meu, nici al altcuiva; nu l-a revendicat nimeni până acum. Cu ochii ăştia, atât de prost dosiţi în spatele frumoşilor ochelari de soare, prea arătoşi şi, ei - la rândul lor, prea străini de faţa mea stingheră.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu