vineri, 14 decembrie 2007

Sindicaca-ul francez şi nişte recomandări

„Franţa este cunoscută pentru birocraţia aproape fără egal în Europa. Taxele reprezintă 44% din PIB, aceasta fiind cea mai înaltă rată din UE. 5,1 milioane de francezi lucrează în serviciul public. Încercările anterioare de reducere a birocraţiei franceze au fost sortite eşecului, în faţa opoziţiei sindicatelor."

Este de aşteptat ca sindicatele din domeniul de stat să fie iritate de măsurile anunţate de preşedintele de dreapta al Franţei şi să recurgă la continuarea grevelor. Plictis şi iritare enorme la aflarea acestei presupuse pregătiri a unei noi parade de brutalitate sindicală în Franţa.

Titlu imbecil, otevist, dar articol lizibil în Cotidianul: Sarkozy decapiteaza birocratia

¤ Un fragment din interviul acordat de N. Sarkozy NouvelObs:

N.O.- Vous comptez de nombreux amis dans les médias. On vous a reproché d'intervenir directement auprès de certains d'entre eux. Qu'avez-vous à répondre ?
N. Sarkozy.- Nous atteignons le comble de l'hypocrisie française ! La presse est globalement de gauche, non pas socialiste, non pas partisane, mais culturellement de gauche. Cela ne gêne personne. Lorsque Jean-Marie Colombani, directeur du plus grand quotidien français, deux jours avant le deuxième tour, appelle à voter Ségolène Royal et à barrer la route à ce "bushiste néoconservateur" de Sarkozy, c'est la démocratie ! C'est-à-dire que la liberté de la presse, c'est le soutien de la gauche. Quand on me soutient, ça devient la mainmise des médias. La presse, globalement, a été opposée à ma candidature. C'est son droit. Dire qu'elle m'a aidée, c'est à exploser de rire ! D'ailleurs, Le Nouvel Observateur m'a réservé des unes particulièrement "sympathiques", non ? Quant à TF1 que dirige Martin Bouygues, qui est l'un de mes meilleurs amis, - TF1 appartient au groupe Bouygues depuis 1987- qui peut dire que cette chaine a fait mon élection ? Dassault, Lagardère, Bouygues, Arnault, Pinault, Perdriel possèdent des journaux. Réjouissez-vous que des industriels investissent dans la presse plutôt qu'elle appartienne à des fonds de pensions anglo-saxons! Je vais être très clair : si je suis le seul risque pour l'indépendance de la presse, vous pouvez dormir tranquilles.

¤ Şi apariţia unui număr în afara colecţiei Le NouvelObs, cu un titlu ce-mi promite multe (nostalgic al Vechiului Regim şi al liberalismului ceva mai conservator, de modă anglo-sax), abia aştept să termin aci de cronicărit şi să citesc. M-am căznit să-l găsesc pe net, pentru a vă da o trimitere, dar nu am izbutit. Rămâne doar să cumpăraţi revista, deliciu rezervat mie pentru acest weekend:

Les droites de 1789 à 2007

La nostalgie de l'Ancien Régime ¤ La querelle de la laïcité ¤ L'affaire Dreyfus ¤ La fracture coloniale 1940 : résister ou collaborer ¤ Du général de Gaulle à Nicolas Sarkozy

De asemenea, un link către nişte salonarzi sympa:

4 comentarii:

P. spunea...

pas de intelege :). acum le taie macaroana stangistilor, acum ii trimite bezele peste Urali lui Putin.

cristians. spunea...

Cît o fi de umflată cu pompa în pene Rossia, cu pretenţiile ei de mare putere cu tot, dacă ar deţine conducătorii ei ceva mai multă luciditate şi ar realiza că de fapt ţin Europa în şah doar, DOAR, cu robinetul de gaz şi cu arsenalul, aş avea anumite dubii în a mă mai băţoşi încoace şi-n colo cu pretenţii imperiale. Un imperiu înseamnă şi export de civilizaţie, de cultură politică, nu numai cuceriri din foame, egalitarism pentru mişei, violuri, davai ceas, etc.

De aceea, ştiind că Rossia de azi este definită doar de gaz,(şi ăla, pe terminate, nu vreţi să ştiţi ce va fi după aia), oligarhi şi nucleare, nu văd de ce Europa perpetuează politica asta de ploconire aproape servilă în faţa colosului rus.

Excesul de politeţe al Evropei faţă de Rossia pute de la o poştă a complezenţă, este atitudinea în faţa bodyguardului discotecii, atunci când vrei să intri pe blat. Este genul de comportament pe care îl adopţi cu nebunul familiei, cu omul veşnic alcoolizat, cu bătăuşul clasei. Nu e nimic, în comportamentul politicienilor europeni faţă de Rusia, care să işte din respect nedisimulat, neipocrit.

Şi Rusia, ca orice ceafă groasă, e încântată de această coadă europeană la lins laba ei puţind a baligă. Nu contează pentru ea că o facem din pură teamă de imprevizibilitatea ei.

Mă gândesc la al doilea război mondial, când i s-a dat şansa URSS să fie tratată de la egal la egal de Aliaţi, aveau nevoie atunci de forţele ei armate pentru zdrobirea Germaniei (nu a hitleriştilor, a Germaniei!), uitându-se ca prin minune cârdăşia Stalin-Hitler, tratatul de nebeligeranţă prin care cei doi îşi împărţeau Polonia.

Doar România a rămas să fie considerată stat-fascist şi să plătească despăgubiri de război, ghici cui, URSS.

În schimb, da!!!!, Franţa, care a tras şi ea două focuri de armă, după care, l'amour toujours, a fosta tratată ca şi când ea ar fi dus greul luptei. Fac eu ceva pe Rezistenţa lor de doi franci, aia care se petrecea mai mult în romane decât în realitate.

P. spunea...

si ce conteaza ca un imperiu ar trebui sa exporte vorba ta, si altceva in afar' de davaiceasuri? civilizatia costa si plictiseste.

amu nu stiu cat de pline e rezervoarele lui Putin, cert e ca de pe scaunul meu ceea ce numesti "politete", "complezenta" se vede, franc, sub numele de "coruptie" la nivel inalt. la paturile politice mai joase o fi si politete si prostie, dar de la o hanumita haltitudine in colo, vorba lui Caragiu : "stiu toti, dar tac; tac, tac, fiindca..."

cristians. spunea...

Noa, uatevăr. Io unul nu-s sătul de civilizaţiune.

Sub politeţea excesivă şi deosebita grijă faţă de replici sigur că interesele se ascund, fără îndoială. Doar nu crezi că credeam că...Sau aşa cretin par?

Mihaela, cred că e timpul să intervii întrebând ceva despre agenda teatrală ieşeană.