vineri, 28 decembrie 2007

[altele]

Fără replică la ştirea despre blogul fals al lui Gheorghe Nichita, şters prompt în urma plîngerii dumnealui (presupun). Avea o figură profund contrariată vorbind despre prejudiciile aduse demnităţii publice şi aşa mai departe, la care mama zice săracu' om şi eu mă gîndesc cum o fi să te trezeşti deodată că nu poţi răspunde la întrebarea Cine sunteţi? sau că nu eşti crezut cînd răspunzi. Dar parcă e deja mai complicat decît o întîmplare cu un blog şi un primar falsificat. Poate că numai pentru început confesiunea (dorinţa de, nevoia de, scăpările) îl împiedică pe blogger să devină un cameleon artistic, greu de fixat între atîtea "şi se dădu de trei ori peste cap"; pentru că are, atunci cînd ştie, libertatea de a părea cine vrea să fie. Nu ştiu dacă asta e mult sau puţin sau iresponsabil. În timp ce caut dacă, un domn oficial spune că se încearcă stabilirea situaţiei din punct de vedere juridic. Cum o fi încadrat blogul din punct de vedere juridic?

7 comentarii:

vitalie sprinceana spunea...

inca nu a fost incadrat sub aspect juridic, nici macar etic pentru ca a fost revendicat drept spatiu al libertatii de gandire nelimitate... e un fel de 'este dar nu este"...

puck spunea...

nu suntem chiar atat de anonimi pe net:) fiecare blogger isi asuma implicit ce scrie...

Hiacint spunea...

Ar fi deci un "sunt ce scriu, dar nu sunt mereu ceea ce sunt"?

Cristian SÎRB spunea...

Speeer din tot sufletul să nu fie vreodată "încadrat" juridic blogul. "Lezaţii" de meserie, sugacii calomniei, cei care văd injuria şi "prejudiciul" peste tot şi, pac!, cu ele la Trebunal mă scârbesc profund.

Mai mult ca însăşi detractorii, blasfemiatorii. Mai simpatic îmi este un îndrăzneţ detractor decât un plângăcios care îşi caută "repararea demnităţii" în Justiţie. Cică, hahaha, daune morale! Oricât ne-am supăra, şi ne supărăm des, lasă să rezolvăm aci între noi, ce dracu are a face Trebunalu cu demnitatea unuia?! Ce e Curtea, un service, un atelier pentru demnităţi lezate de burghezi români conformişti?

puck spunea...

ah, am vrut sa raspund dar mi-a trecut...

Hiacint spunea...

Eu mă gîndisem şi la altceva: e vorba de un pact, eu cred în identitatea ta , tu în a mea, aceea care se (şi)construieşte în scris, un contract de încredere.
Dar ce s-a întîmplat cu primarul, vorba mamei, săracu om. Nici măcar nu a fost o satiră inteligentă blogul ăla.

Cristian SÎRB spunea...

Haide, Puck, nu mă dezamăgi! Scrie.