Negrul de sub unghie

București

Adormit în sala de cinema, tresărind la pocnetele neverosimile ale împuşcăturilor ce răzbăteau până în visele mele cu îngeraşi plutind pe norişori din fum de ţigară, numai ce mă trezesc cu ceva greu la degetul mare de la mâna dreaptă. Ei bine, n-o să vă vină să credeţi, îmi intrase un negru sub unghie, am scuturat eu mâna cu totul de câteva ori, cu oarecare vehemenţă, nimic, nici un rezultat, negrul rămânea agăţat bine sub unghie şi nu se da dus de acolo înapoi la grădiniţa de copii de unde fugise că voiau ăia să-l facă şoim al patriei, cu băscuţă albastră marin şi crăvăţică de culoarea morcovului, şorţuleţ, adevărul era că umblau ca turbate educatoarele după el, văzându-l aşa negru, să-l spele, să-l săpunească, să-l cărămidărească şi să-i dea vaccin din acela zgâriat pe braţ, greu cicatrizabil.

________________________________

Freud s-a despărţit de prietenul său, Fliess, în momentul în care simţise că-şi formase deja un anumit public, un auditoriu - nătărău şi incredul, la început - care să-i asculte şi să-i critice noile teorii privitoare la sursele nevrozelor. Până atunci, îl folosise pe Fliess în rol de Celălalt, având impresia, nu prea îndepărtată de adevăr, că Fliess era cel mai avizat critic al său.

¤¤¤

O săruţi până când faci să-i dispară zâmbetul acela din ochi, până vezi cum privirea îi devine feroce şi simţi că, în curând, ea va fi cea care va dori din tot trupul să te devore.

¤¤¤

Primăvară abstinentă, repede ai venit tu pe meleagurile româneşti! Ai derutat cocoarele, ce s-au grăbit să se întoarcă, ai mărit alocaţia copiilor şi ai dat-o părinţilor să o bea, ţi-a secat băşica udului şi abia că ne mai poţi stropi cu niscai umezeală. Ai îmbătrânit, primăvară, şi muşchii tăi, altădată atletici, cu greu îţi mai urnesc puţinele oase. România profundă, subconştientul colectiv al preşedintelui-cârmaci, îţi este datoare pentru şirul liderilor săi naţionali cu nume imposibil de pronunţat cu gura plină, să nu te apuce vomitatul şi să-ţi bănuie, apoi, după bolul alimentar. Vom emigra cu toţii în Franţa, primăvară incontinentă, zgârcită uneori cu expunerea fecalelor proprii, viza tocmai ni se tipăreşte, un colţ al ei s-a şi dezlipit de pe suport.

¤¤¤

Gorunii neamului sunt neîncăpători pentru urmaşii nevolnici ai tripletei horiacloşcaşicrişan, acest furtunos sexîngrup al istoriei naţionale, luminate, n-avem destui arbori de care să se spânzure, reîntors din morţi, Iuliu Maniu, pentru a-şi ispăşi greşeala de a fi unit în muget şi nesimţiri provinciile locuite de vorbitori români, de a ne fi dat pradă altor flămânzi, altor rataţi. De 80 de ani, ei trimit toate bogăţiile la B., drept hrană haitelor de câini vagabonzi atât de definitorii pentru o capitală europeană şi bursierilor de bani gata, iar de acolo importăm noroi, plocoane, peşcheşuri, ciubuc, ildirim, caladarâm, cişmea, hazna, chiftea, sarma, cherhana, zeflemea, obiceiuri proaste, pasămite. Căci nemţi nu mai sunt aici, să ne înveţe încă o dată cum se lucrează, cum se agoniseşte, cum se duce un lucru, odată început, la bun capăt.

¤¤¤

Omul cu capul pe umeri face proză bună pentru consum chiar şi din tainicul şi comunul act al defecaţiei, urmărind, salvă după salvă, jet după jet, emanaţiile de gaze care constituie şi un semn - pentru cunoscători, desigur - că zăcământul există şi e bogat al naibii, omul cu capul pe umeri zâmbeşte fericit: nu s-a instalat în zadar pe toaletă, nu şi-a desfăcut curelele degeaba, vine, vine, dragule, se strecoară spre lumea de la care a pornit totul

unele blocuri stau cu căcatul sub ele, ca şi cum subsolul lor ar fi o criptă pentru străbuni, un depozit de arhetipuri carlgustavjungiene, fecalele, de aceea, nu trebuie irosite, străbunii musai cinstiţi, în caz contrar se întorc cu cearșafuri murdare în cap şi ne sperie noaptea, călărindu-ne prin scene de coşmar, orice s-ar spune, buda rămâne un templu pentru mulţi dintre noi, un locaş în care multe suferinţe sfincteriale rămân neştiute, scurgându-se odată cu apa către canalizare şi de acolo, la peşti, un peşte prins în Gut va fi deîndată eliberat în Criş, iar unul din cănalăş va fi transportat, viu şi nevătămat, în Canalul Morilor, de unde va fi iarăşi pescuit, niciodată, însă, un pescar respectabil nu-l va căra acasă spre consum; liantul autohton pescar-căcat-peşti funcţionează redutabil.

¤¤¤

Profilul emisiunilor de ştiri din această seară a fost boala. Reporterii s-au mutat cu toţii în spitale şi au dat o mână de ajutor consultaţiilor de acolo, înainte de a-şi pregăti şi ei materialul, au donat sânge, s-au infestat cu hiv, ca să vadă şi ei cum e în welcome to the club, au râs, au plâns, s-au sinucis, solidari, şi au aşteptat să învie, mult şi bine.