Împins până la refuz în urechile acului, firul de aţă sfârşi prin a se zburli rău de tot, refulându-şi opririle și pornirile animalice domestice sau sălbatice că nu creştea numai oi de casă ci şi din acelea care nu pot fi aduse decât cu de-a sila prin curţile domneşti ale oamenilor de coarne sau de bunăvoie n-are importanţă de ce anume, ideea pregnantă (cam în luna a 4-a, ca la Mungiu) e aceea de bunăvoinţă, de caritate, de aplecare asupra grijilor semenilor noştri până la un nivel la care everyman ameţeşte, dar să vedem cine rezistă mai mult aşa, aplecat, fără a-i veni să cadă normal, obişnuit, lin, cu capul în jos, în alegerea proprie.
Fără a fi constrâns de cineva anume, Stere supse berea aceea de doi bani, de la două oi, până la ultima picătură şi încă tocmai acea picătură care a umplut odinioară paharul, uluitor de tare, adică până la buza hăului din care mâncau porcii fără a se gândi că ar mai fi cazul să se sature uneori, nu neapărat permanent. Dureros, călcâiul lui Achile, privat de vizitele pietrei ponce, fuma o ţigară cu sabia lui Damocles ăla deasupra capului şi-şi spunea în mintea lui tot felul de lucruri verzi şi uscate ca iasca, bune de făcut focul la baie cu coceni de porumb, dacă scăpărai scânteie cu cremenea, dar nu neapărat în cele mai multe cazuri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu