luni, 10 decembrie 2007

Cha Cha Guevara şi fâsul orar

Pentru cei care cretineşte se revendică de la eternul revoluţionar neînţeles, Che Guevara, şi de la nenumăraţii săi pui de năpârcă, răspândiţi prin Sud-America, iată o nostalgică mostră de îngustă viziune dictatorială de sorginte marxistă, izvorâtă din vasta minte vidă a lui Hugo Chavez:


Până să mergeţi voi la link, vă dezvălui eu ex abrupto, că nu am nici o ţâră de simţ dramatic. Preşedintele Venezuelei a hotărât schimbarea fusului orar în sensul mutării acelor ceasornicului în urmă cu 30 de minute. Astfel, ţara telenovelelor, acolo, adică, unde ficţiunea se îmbârligă cu realitatea, beneficiază de propriul fus orar...Nu este un gest singular în lume, să ne înţelegem, dar de aci şi până la denumirea lunilor anului cu nume din famila Chavez nu poate fi mult. S-a mai văzut şi în Turkmenistan.

2 comentarii:

vitalie sprinceana spunea...

ma gandesc ca presedintele Voronin ar putea prelua initiativa si ar declara inventarea unui fus orar nou pentru Chisinau, doar pentru a nu fi in acelasi fus orar cu Bucurestiul... am putea asista, pe termen lung, la un razboi al fusurilor orare...ne vom bate, nu pentru o virgula, cum spunea Cioran, ci pentru 15 minute, 30 minute...
o identitate nationala construita in baza unui fus orar propriu, ce inventie...

Cristian SÎRB spunea...

Dacă voi gândi cu voce tare spunând că resimt o reală compasiune pentru cei care îşi caută "identitatea" în chichiţe din astea, iarăşi voi fi luat de arogant, maniheist, liber-schimbist. Dar o spun, iată.

Susţin răspicat autonomia şi atomizarea pe criterii economico-administrative. Nu şi pe cea fondată pe închipuite trăsături identitare. Adică, purtătorii de văl, separaţi de cei cu capetele goale (nu neapărat a l'interieur). Cei care rostesc gris, separaţi de cei care spun griş (cereri din astea vezi prin Spania, prin fosta Iugoslavie).

Adică, te rog, eu vorbesc catalana, chiar în momentul ăsta, când îţi spun că vorbesc catalana, iar tu vorbeşti ceva argou madrilen, mă şi mir că ne înţelegem. Hai să scoatem din limbă termenii comuni (circa 90 %) şi să ne subliniem şi mai acut diferenţele.

Să exersăm:
Eu: Puta madre.
Tu: Puta madre.
Va trebui să mai lucrăm la asta. Încă înţeleg ce spui.

Să ne înţelegem: nu fac pledoaria uniformizării. Dar nici să ne proclamăm autoguvernarea pe cătune.