"O să fiu foarte sincer, să vă spun că nu este un bun ministru de Externe, dar nu legat de gestul pe care l-a făcut în relaţia cu Regele Juan Carlos. (...) Eu am avut cu acest om mai multe deplasări şi vă pot spune că are un mare deficit de educaţie. (...) Un uriaş deficit de educaţie", a declarat preşedintele Traian Băsescu, referindu-se la Adrian Cioroianu.
Prima reacţie: uite cine vorbeşte! După atâtea (câte?) episoade situate sub demnitatea unui preşedinte de ţară, servite în rafale de dl. T.B. încă de la învestirea sa: începând cu băut şampanie din ditamai sticla, aruncarea paltonului în public, îmbrăţişări în goană, pe aeroport cu falşii ostatici, continuând cu preşedinte împingând căruciorul cu apă minerală (!) la super market, şpriţ cu Becali şi apoi conducere automobil personal, "păsărică", "ţigancă împuţită!", deposedarea ziaristei de telefonul mobil, există şi armeni de treabă, implicare făţişă în campania PD (partid inexistent în lipsa efigiei şi prestaţiei sale). Alte pilde de conduită asemenea, a se adăuga la subsol, dacă deţineţi.
A doua reacţie: o atitudine potrivnică, dezaprobatoare faţă de Cioroianu am şi eu, încă din primele săptămâni trecute de la fixarea lui în post, deşi, iniţial, mă bucurasem pentru el ca pentru un prieten. Numai că, Adrian Cioroianu cel din Dilema Veche nu corespunde deloc, dar deloc!, cu cel de la minister. Dacă olteanul istoric şi simpatic din pagina a 4-a se dovedea uneori un povestaş de talent, ministrul a comis gafă după gafă. Istorice, ce-i drept, dar (tocmai de aceea) nu şi uşor de acoperit cu preşul uitării. Sunt faimoase: confuzia cu Georgia, total agreementul cu ceea ce spunea Condoleeza Rice, vocabular englezesc limitat la interjecţii aprobatoare şi replici proaste, infantile, memorate de prin filme (americane!), acte ratate de factură nazistă - deportarea infractorilor în tabere de educare ridicate în deşert. Pe scurt, şeful MAE are "scăpări", suficient de multe cât să nu se mai potrivească cu actuala funcţie.
Dar, rog, să-i spună altcineva, de exemplu, coledzii de la Dilema (Turcescu i-a scris-o deja), nu preşedintele. Chiar dacă se întâmplă ca de data asta să aibă dreptate.
7 comentarii:
Eu cred că cineva (un duşman sau un prieten pezevenchi rău de tot) îl otrăveşte pe Cioroianu: îi dă un drog care să îl facă să spună doar prostii.
Mi se pare singura explicaţie logică.
Altfel, cei doi Cioroieni, înainte şi după, nu prea seamănă deloc.
Mi se pare straniu. Nu doar relativ amuzant.
Drogul, dragii moşului, este însăşi puterea. Beţia puterii.
Vezi, aşa se hrănesc clişeele, în loc să dispară. Olteanul nostru nu are bai că nu face faţă, el vrea sus de tot. Presupun că ar sta ministru şi dacă nu i s-ar da retribuţie, numai şăf să fie. Simptomele astea-s.
Indivizii ăştia care se pierd cu firea odată sus-puşi, înghiţiţi asemenea hal de valurile luării în serios, sunt jalnici. Sigur, aşa aş fi şi eu. Dar eu mai pot folosi condiţionalul.
"ar sta ministru şi dacă nu i s-ar da retribuţie, numai şăf să fie."
Bof, pas si vite, domnule! Alexandrei Coman cine îi mai cumpără poşete?
On n'sait jamais, je vous le dis du bout des lèvres.
Mais, quand même...Bine ati revenit, Zaza!
Heh. N-am fost nicăieri.
Cel mai fain e să revii după ce că nici măcar nu ai fost plecat.
Îhî. A se vedea Întoarcerea caravelelor.
Trimiteți un comentariu