Un adevăr incomod. G.G. Márquez - 80 de ani

Lucrarea lui Al Gore, fostul vice american, Un adevăr incomod, a fost înghesuită, împinsă, azi un picuţ, mâine alt picuţ, strategii de marketing chinuite, către "topul" autohton al vânzărilor de carte - 2007.

Mai un colţ de articol ici, mai un titlu de o şchioapă colo şi, pac!, volumul fu botezat drept best-seller şi la noi. Apăi, daţi-mi voie să mă îndoiesc de asta. Da, cred în capacitatea de bestsellerizare (!) a unui Dan Brown, a lui Coelho, a Cărtărescului, a lui Marc Levi, dar în versatilitatea scriitoricească a unui fost vicepresident al USA, ştiut prin "cercuri" ca fiind puţin imbeciluţ, am uriaşe reţineri să cred. Mai ales pe tărâmuri româneşti.

Una la mână: cartea e despre noua ideologie a celor care nu au pe ce-şi consuma bugetul personal şi, mai cu seamă, pe cel al fraierilor: ecologismul (nu ecologia, ca să ne înţelegem). Or, românul şi curăţenia la locul de picnic, românul şi reducerea emisiei de gaze toxice pe cap de Dacie forjată, românul - prieten şi reciclant al PET-ului, aşa ceva încă nu s-a văzut. A doua la mână: cine e Al Gore ăsta, se întreabă atât pokemonii abia rupţi din faţa monitorului, cât şi domnişoricile, abia ieşite din Pătârlagele la o studenţie scurtă şi dornice să se "cultiveze" şi cu altceva mai greu la kilogram decât Cosmopolitanul de la salonul de înfrumuseţare? Se încercase, pe vremea vicepreşedinţiei acestuia, acreditarea informaţiei că Al Gore ar fi având rădăcini româneşti, adică, pe moşul lu' tac-su l-ar fi chemat Sandu Gorea, zis Şendor, zis Şoani. Dar nu a mers.

A treia la mână, dar nu ultima: cartea a apărut la RAO, având un preţ cu un efect de detentă obţinut, altfel, numai cu Nike Air. Citind câteva fragmente din opus-ul gorian, m-am zburlit deîndată, având deja viziunea transformării şi a acestui retardat ecologism-apocaliptic într-un nou motiv de a legifera, în sens penalizator, orice tentativă de a contesta o idee, o teorie de largă întindere - baremi din punct de vedere istoric şi statistic, spre câştigul obiectivităţii. Unii, poate, ştiu că nu ne e permis nici să comparăm crimele naziste antisemite cu cele ale stalinismului. Darmite să revizuieşti cifrele finale, dacă dai de noi documente doveditoare. Încă o dată, ideologia siluieşte istoria. Tot aşa şi cu cei care contestă încălzirea globală, măcar în latura ei apocaliptică. Nu au cum să fie printre ei şi oameni de bună credinţă, zice Gore. Ci toţi sunt nişte reacţionari.

Între cărţile din "topul" vânzărilor locale, alcătuit mai mult la comandă decât pe baze reale, singurele care merită această poziţie sunt: incontestabilul G.G.Márquez (80 de ani împliniţi anul acesta şi nici măcar un text din parte-mi pe masa pustie!) cu Un veac de singurătate, N. Krauss cu Istoria iubirii, o carte foarte bine alcătuită, mai ales primele trei sferturi, Orbitorul lui M. Cărtărescu (93 lei!), şi, poate, nu ştiu, Umberto Eco - Istoria urâtului (139 lei!). Se mai află acolo: Aurora Liiceanu, Dincolo de bine, dincoace de rău. Despre iubire (sfaturi practice, cu pretenţii psihologiceşti - un succes clar la Pătârlagele, lectură între două sape), John Grisham cu Nevinovatul, John Lloyd - Cartea ignoranţei (un compendium al celor mai des întâlnite ştiaţi că-uri, bun pentru cei care încă mai cred că Discovery Channel "face educaţie"), Peter Collett - Cartea gesturilor, şi am obosit, mai verificaţi şi voi, nu credeţi chiar tot ce vă spun.