Transa

Ajungi fericit, dar prost, în transă, unde vezi tot felul de culori într-o perfectă îmbulzeală şi amestecare continuă, acolo e linişte, răcoare şi bine, nu există foame sau sete, timp şi spaţiu. Pupilele ţi se dilată până la un nivel în care se poate vedea creierul în spatele lor, picioare subţiri, abia bucălate, printre care, la orizont, se zăreşte semeţ şi modest Dealul Mocrii şi cuibul destoinic construit al unei ciori de bună credinţă şi înaltă probitate morală.

Asociaţia numerelor crescătoare şi descrescătoare a ţinut astăzi o şedinţă amplă şi emoţionantă, care a făcut să curgă câteva lacrimi de extaz intelectual şi înţelegere umană în rândurile ascultătorilor atenţi, cu urechile ciulite. În semn de solidaritate, au mai căzut câteva frunze, sacrificându-se astfel pe altarul naturii, de dragul înaltelor idealuri, ale noastre, ale tuturor celor ce muncesc sau ar trebui să muncească, conform dicţionarelor explicative.

Un prun şi-a înflorit discret o crenguţă, de probă, să verifice ce are de gând vremea, mai vine iarna ori trecem peste ea. Nu se ştie niciodată cu exactitate.