 |
| Metro Viena |
Azi dimineaţă, când mă trezesc, ce văd?, făcuseră ai mei om de zăpadă din beton, tartru de pe măselele de minte şi rumeguş pe jumătate carbonizat, scos din afumătoare. Acum îl aşteptăm pe şamanul nereuşit să vină să-l însufleţească cu o râgâitură bine plasată, cu aromă de sarmale proaspete.
Fulgii din ciment întărit cad greoi pe pământul care a văzut grozăvii şi mai mari, te uită cum ninge în iunie, ceru-i ca pământul, cenuşiu către cafeniu, linu-i lin, postul Paştelui, plantele ornamentale, florile stau înmugurite, nedumerite, blestemând ziua în care s-au hotărât să se desţelenească, mai puteam rămâne măcar până în mai, ia vezi, scutură-mi bruma aia de avere de pe reverul paltonului.
De aceea le place oamenilor să creadă că există mai multe (alte) lumi decât cea pe care o poţi ţine în mâini, numai că altele îţi scapă, datoria ta fiind să le cauţi, să-ţi umpli timpul şi să-ţi îndrepţi îndoielile.
Şi am mai apucat să văd toporul cuiva, ridicat asupra ţestei mele avare şi apoi, tăcere, cinci ani de tăcere, plimbări cu metroul pe sub curteasupremădejustiţie, întâlniri cu iehovişti pedofili, crezi în dumnezeusăte... sau te împung cu secta asta drept în coloana vertebrală a infinitului?!
9 comentarii:
Zic intuitiv că te puteai opri după "vertebrală".
Nu m-au ajutat niciodată remarcile astea suspendate. Pot înţelege orice, dar şi nimic, şi, entre nous, nu e cazul.
Pentru că, ce se întâmpla, dacă m-aş fi oprit? Mă lua I.T. Morar pe blogul lui? Nu mă preocupă.
Infinit, eternitate, efemer, diafan, aievea, fuior, abis, consubstanţial, bunăoară, în genere cuvintele cele mai des întâlnite în poeziile acneice, adolescentine şi altele, întâlnite în eseurile filosofice, pe care nu le pot memora, prea mult pentru emisfera mea stângă.
Voiam să spun: Dacă aş fi scris eu însemnarea, nu i-aş fi schimbat nici o virgulă, în afară de acel "infinit". Mi se pare mai plin şi mai semnificativ să se oprească după "vertebrală".Pe ce mă bazez? Ei, păi asta-i.
Mai atins cu lista aia de cuvinte des folosite, mai ales cu unul din ele pe care nu îl suport complet nerational şi nerezonabil (da nu zic care).
salutare
Scuze,
cred ca am trimis comentariul de doua ori.
Cuvintele acelea sunt mai multe. Dar niciodată nu-mi vin toate în minte, cînd vreau să le iau peste picior. Nu am avut niciodată o memorie strălucită, exersată, nu sunt omul citatelor.
O să fie mulţi suprinşi dacă o să spun că "bunăoară" mă irită extrem de mult. Acest preţios cuvânt utilizat până la refuz, deja un tic, de intelectualii "fini". Urmăriţi-i pe Bădiliţă, Patapievici, Mihail Neamţu. O să vă râcâie această expresie ca pe mine, garantat. Şi apoi, o veţi detecta peste tot, cu supărătoare acuitate.
Ştiţi, după ce atingi un anumit nivel de cultură, nu mai zici "de exemplu", "de pildă", ci bunăoară. Că e sau nu e cazul, nu-i bai, dă mai bine, sună mai duios, mai rafinat. Arată că gândeşti pro-fund.
La fel, acel odios "pe undeva", care e menit să arate vasta şi fructuoasa risipire întru idee a intelectului vorbitorului, dar şi o sănătoasă şi telegenică brumă de confuzie, o vagă îndoială, care deosebesc, nu-i aşa, atât de radical un om obişnuit de un membru al intelighentiei.
No comment.
No comment is still a comment. :)
Trimiteți un comentariu