Un vânt început de nu se mai ştie când, un vânt amplu, care ne-a schimbat pe toţi în zburătoare, o gripă rebelă a aerului ce nu-şi mai găseşte leac şi alinare; un purice sare pe pernă fără complexe, e slab şi indecis, pocnetul său sună stins sub unghia mea, vântul mă împinge cu bicicleta mea fără pânze cu tot până la şcoală şi de la şcoală înapoi; nici un telefon săptămâna asta, or fi prins-o, gândesc, i-or fi tăiat accesul, gândesc. Nisipul din ochi îl colectez pentru a retencui la vară casa, înjur pe oricine îmi pică mie bine, zic fuck you all, ca-n filme, şi-mi pare puţin rău, dar nesemnificativ, ce a mai rămas din puricele acela? doar o pată pe coperta a treia a caietului, vântul a venit fix din vest, abia m-am urcat pe rampă, încercând să par cât mai înfipt, de fapt, aflându-mă în pragul plutirii, i-am rugat pe danezi, aduceţi o sfoară, legaţi-mă cu ea şi înălţaţi-mă undeva, pe izlaz, s-ar bucura copiii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu