Munca este timpul pe care nu-l petrec (doar) cu mine. Fiind mai tot timpul la muncă, ce e mai bun și ce e mai rău în mine acolo se manifestă, adesea.
Munca și lectura compulsivă, cotidiană, a presei îmi alterează eul, îmi amputează credința, bucuria, spontaneitatea. Ritmul și știrile, agitația creată de nevoia de a ști fără a cunoaște. A lua la cunoștință fără a aprofunda.
Ziua este fragmentată cronologic între știri, în așteptarea lor.
Tâmpită alegere - să permiți ziarelor să-ți dicteze stările unei zile! Tristă-i dimineața aceea în care, înainte de orice, întinzi mâna după telefon (care-i acum un computer mobil) pentru a citi în premieră știrile.
Viața nu-i așa cum ne-o imaginam. Observăm asta (unii) pe chipurile altora.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu