Vecinii așteaptă o zi întreagă să se-nsereze ca să înceapă să vorbească mai tare să ridice tonul înnebuniți de groaza de a cădea din nou în mrejele somnului în cutia lor din blocul ceaușist.
Vecinii de la doi vorbindu-și afectuos & cu calm dar prin urlete din camere diferite cu ferestrele deschise îi aud atât prin pereți cât și din stradă vocile lor prefăcut interesate una de alta intrându-mi în „casă” pe fereastra deschisă a dormitorului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu