Ecoul gurii ce mestecă mușcăturile de măr și ecoul periuței de dinți în gura făcută pungă, devenită instrument acustic dezacordat, iritant, amplificat de ecoul și mai mare al sălii de baie și de subțirimea satanică, înnebunitoare a pereților ce alcăuiesc zisa casă. N-ai unde să te ascunzi.
Ecoul pașilor pe gresie sau parchet, pe plăcile nervilor, șlăpăitul, papuceala. Clanțele, ialele, încuiate de trei ori, doi ori trei. Ecoul casei scărilor, strigătele dezinvolte ale vecinilor pe scară, care urcă unul lângă altul până la etajul fiecăruia, dar își vorbesc urlând, așa se adresază ei unii altora, unul altuia.
Parcatul mașinii, muzica tare, vibrația sticlei ferestrelor, trântitul ușii portbagajului, pocnetul interfonului, țopăitul tălpilor pe trepte, cochetăria fără nici cel mai mic efect a unor tocuri urâte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu