Ca întotdeauna, înaintea unei nopți ce mă desparte de o zi de lucru (prima zi din săptămâna nouă), gândul consolator pe care-l evoc, pentru a trece peste angoasă și peste noapte și pentru a putea da piept cu dimineața, e acela că voi șofa până acolo.
În alte dăți, gândul că mă voi întoarce la cartea pe care o citesc ori la berea cea bună, răcită în frigider, la serialul pe care-l urmăresc, la fereala confortabilă a căminului închiriat.
Charles Melman: „Este limpede că promovarea modernă a confortului, încurajată de știință și potențată de economia de piață, reprezintă un fel de apărare împotriva dorinței, căci tocmai ea este cea care deranjează, producând cel mai mare disconfort. Într-adevăr, dorința ne tulbură, nu ne dă pace, ne obligă să muncim, să alergăm, să ne deplasăm, să forțăm limitele, să suferim. Pe scurt, să trăim, pur și simplu. Confortul, în schimb, reprezintă partizanul sedării, al imobilității și imuabilității.” (Omul fără gravitate, Eikon, Cluj-Napoca, 2012)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu