Abia deschisesem ochii asupra lumii. Văzusem că era frumoasă. Era frumos să simți totul intens și chiar să suferi. Să iubești, să recunoști un chip drag, să-l cauți între alte chipuri, să ții o mână-n mâna ta, să săruți, să respiri noaptea de vară. Să pierzi vara!
S-o pierzi ca și când ai fi avut încă o mie de alte veri înainte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu