Peste noapte, vântoasele au înfoiat măselele soarelui cu lipsă de măsură, încât, de dimineață, ăsta, cunoscut în lumea interlopă și sub numele de astrul zilei, Helios - pentru băieți, se apucase să lumineze mai devreme decât de obicei, dar lumina ca bezmeticul, cu pupilele dilatate, nu bag mâna-n exploziile lui fierbinți că n-a luat și un strop de acid pe vârful limbii, în partea a doua mai cu seamă, de pe la 2 minute și 14 secunde (eu ți-am spus să iei lămpașul cu tine, omule, când urci după cucuruz) - tare mi-e că a scris soarele la scrisori amoroase toată noaptea, a lins soarele la timbre cu acid și, din greșeală, se trezi ceva mai la nord decât spune compasul - nord-nord-est. Dar și când o făcu..., surle și trâmbițe, îngânate de orgi bisericești, cortina mi-ți-se despică în două părți egale și laterale, nici un nor, nici un puf, doar tusea și junghiul invidiei. Și dă-i cu sacul cu porumb pe scara podului, nu-i greu să numeri zapii și napii. De cu seară, soarele apuse într-o portocală, maare-maare și rece. Eu zic să-i dai drumul: The Prodigy Weather Experience
16 comentarii:
Trebuie musai neapărat să brevetezi helioportocala.
orga e minunată, merge atât de bine cu broaștele alea acide!
au stors poezia și din prognoza meteo. mulțumim!
ușurel cu sacul de porum pe scara podului! o spun din pățite.
ai nimerit bine vântul, nord-estic, nu-l mai astâmpără nimeni, deși azi parcă a mai stat. cred că pune la cale o reîntoarcere.
Stai puțin, stai puțin: Chestia asta e scrisă de tine, sau e tradusă? În ambele cazuri e genială. Dar să știm și noi, așa că lămurește-ne! (Știu, sînt naiv, dar.)
Frumos! :) Imi place si noua haina a blogului vostru, pun pariu ca acel colier e de la hiacint din colectie! :)
Hiacintul, dacă nu mă înșel, este o piatră prețioasă din familia zirconiilor, care au un indice de refracție apropiat de al diamantului și sînt de multe ori colorate. (Zirconia aia de la magazinele de bijou-uri e de sinteză, e urîtă și nu se pune.) Deci o piatră prețioasă din cele mai frumoase, nu numai o floare.
Dar mi se pare că cineva a uitat să-mi răspundă la o întrebare... :-)
Capricorn, mulțumesc, am probat vreo cîteva teme, dar nici una nu-i perfectă. Cred că am ceva cu albastru și maro sau ce culoare e asta, m-ai ghicit :)
Pinocchi0, eu cred că scria Cristian dacă ar fi tradus de undeva. Și-apoi, nu-i recunoști stilul? :) Eu tot nu știu dacă hiacintul e roșu sau albastru, nu am văzut decît în fotografii (roșu-portocaliu), la expoziția de minerale nu aveau lucruri așa obișnuite, ci mai spectaculoase.
Aha, Cristian carevasăzică, și prea modest ca să spună :-)
Hiacintul poate să fie de la galben la roșu și maro, uite aici: http://de.wikipedia.org/wiki/Zirkon -- pozele sînt mai frumoase în versiunea germană decît în cea engleză. Un hiacint curat și cu o culoare frumoasă nu e deloc obișnuit, numai că lumea ori îl confundă cu zirconia, ori nu îl cunoaște, și nu îi dă importanță.Mie mi-ar place să am un hiacint mare și frumos.
Are dreptate Hiacint.
Poate fi scotocit blogul, și dacă cineva găsește ceva, un fragment, tradus sau citat de mine fără indicarea autorului/operei sau fără ghilimele...
Sigur că e de mine, scris la repezeală, sub influența muzicii de dedesubtul textului, ce face muzica din om!, și nu e genial, ci cel mult ludic (nu-mi cer scuze: îmi place The Prodigy, că mereu îmi par mai noi și mai vânoși decât toți băiețeii ăștia lălâi, dubstepperi).
Se vede că ne citești din an în paști, d-le injiner. :) Te-am mai prins o dată cu o mirare d-asta. Ei, ei!
Mea maxima culpa :-)
Mirări mai am, de toate felurile.
Am impresia că îți place să-l tachinezi pe Cristian :)
Cine, eu? (Moș Pinocchio se uită uimit de 2-3 ori la stînga și la dreapta.)
A, nu? Scuze, atunci.
:-)
Ach, Hiacint, qui s'aime se taquine, nu?
Eu așa aș face :)
Iată-ne iubindu-ne, dară! Se vede că s-a dat dezlegare la hormoni, de când cu desprimăvărarea.
Să ne iubim, chera mu, să ne iubim per tujur! (Numa nu pe tunuri, bâh.)
Altfel, s-o fi desprimăvărat la voi acolo, în România, aici tot frigu' dracului e.
Trimiteți un comentariu