Cu fufele la Parov

C.S. TM 2011

Peste 2500 de participanți la concertul dat de Parov Stelar în Timișoara, organizat cu pompă într-un loc impropriu, Centrul de afaceri - futurist pe din afară, dar (ca aproape orice lucru românesc) dotat cu numai șase toalete, „visate”, „visful” thinking, ca fiind îndestulătoare pentru așa buluc de oameni (eu n-aș fi recepționat clădirea, în locul proprietarului). Rezultatul: cozi imense, rușinoase - dacă ne gândim la fala și pretențiile disproporționate ale orașului! Cozi la ușurare: tineri și tinere, de-a valma, în aceleași toalete meschine.

C.S. TM 2011

Mi-era imposibil să cred că Parov band numără în jur de 3000 de fani în Timișoara și-n împrejurimi. Aș vrea cu bucurie să aflu că vestul țării s-a electrocutat peste noapte pe ritmuri de swing, de nu jazz, dar nu-i deloc așa roză situația. Ceea ce s-a și adeverit, din nefericire, la concert. Pe toată durata acestuia, am fost împins și călcat pe picioare de o armată de țoape, gătite ca de nuntă, ca de club (club românesc = tot ca la nuntă!) sau ca de agățat-pentru-sex, și care, mânate de mâncărimi misterioase, în loc să admire performerii de pe scenă, să danseze, să aplaude, să țipe extaziate (sau cum se „procedează” la astfel de evenimente) făceau ture bezmetice prin sală, uitându-se mereu direct „în zare”, cu priviri goale de regine de apartament, frumoase de ți se tăia respirația, dar și inconsistente, și necioplite, și ignorante pe măsura frumuseții lor. Proaste și fine. Stăteau  împlântate cu spatele la scenă, scrutau sala, oamenii, trăgeau cu sete din țigările lor subțiri și lungi, produceau mult fum înecăcios, nervos, mult fum... Fufele neliniștite, cu mintea deja setată pe orgasm, clubomaneliștii înțoliți în haine strâmte, pantofi italienești, inadecvate locului și momentului (de-ți venea să te întrebi când se va face darul mirilor), foarte curioși și ambițioși să bifeze, dispuși să îndure sonorități aspre, pentru care nu-s nici înzestrați, nici educați, căci i-am văzut mai nou până și la festivalurile techno băștinașe - iată 75% dintre „fanii” sud-vestici ai bandei lui Parov.

Și, ceva mai discret de data asta, poporul converse, înfulărații - simpatici, asortați, pastelați, în stilul studenților de la Arte. Snobi, dar suficient de free-spirited pentru a fi adevărații degustători.

C.S. TM 2011

Muzică bună, loc de dans - ioc (eu aș fi savurat mai profund genul ăsta într-un club specializat, cu maximum 200 de oameni în preajmă), o anumită doză de playback stânjenitor, sonorizare mediocră - volum tare & sunet neclar. Marcus Füreder, carismatic în rolul (care l-a și lansat) de DJ, aprinzându-și țigara ca un nefumător, cu gesturi largi, ostentative, bun de spectacol adică. Vocalistă nouă, a câta?, cu alură treizecistă, aspră la fizionomie, dar sexy la trup, bine mișcătoare, cu voce făcută pentru jazz, ce atenua considerabil din impresia de comercial dată de „negativ”. Îi iertăm maestrului Parov „populismul”, ușurătatea unor sunete, tocmai pentru că știe (simte) cum să propage cu succes, regândit și reambalat, swing-ul, așa cum era el în anii de glorie. Are talentul de a face suportabile unor timpane - de-a dreptul medio-crizate de tot soiul de gagaisme găunoase - trilurile limpezi de clarinet, de trompetă mută, de sax.